Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Imi place sa vin aici, parca e prea mult. Ma gandesc ca asa as pierde sirul articolelor pentru ca nu pot sa stau mereu sa vad ce ai mai scris. Si niciodata nu citesc din urma.
Am înțeles.
Ohooo, nu credeam că o să îmi dedici și articol 😛 În rest, subscriu la ce a zis @cireșica, cu mențiunea că perfecționistul din mine e prea masochist ca să sară articole 😛
Am înțeles. 😀
Cam mult şi uneori “articolele” sunt mai mult însemnări. Poate e o idee pentru unele să le aduni sub un singur “titlu” aşa încât vorba “ciresicăi” să nu ne pierdem printre ele.
PS – Zic şi eu ca să mă aflu în treabă că tot am trecut razat aseară pe la 22 prin Cluj 🙂
Da, o să încerc să mai adun din ele, dar durează un pic recalibrarea…
Da, e mult prea mult. Mai bine mai putin, da’ de calitate. Efectiv scrii aproape tot ce-ti trece prin minte sau, prin afara ei 🙂 Si dupa aia mai raspunzi si la comentarii. Efectiv la prolificitate, esti un monstru al bloggingului (pe care l-ai luat prea in serios la sensul propriu – de jurnal).
P.S. La treaba cu efectul terapeutic al scrisului te asemeni putin cu Isaac Asimov, dar ala era si mai ciudat. Adica prefera sa stea in casa in fata masinii de scris, chiar daca afara era frumos si soare, numa’ sa scrie, de placere. Povesteste el asta prin autobiografia sa. Inteligent om, n-am ce zice, dar … nu mi-ar place sa ajung vreodata asa.
Bună comparația cu Asimov. =))