Scrisul terapeutic

Săptămâna aceasta, în șapte zile am pregătit în jur de 72 de materiale, asimilabile articolelor de pe blog. Pe bună dreptate, ca orice prieten responsabil, Mihai Todor mi-a atras atenția că e cam mult.

Și asta nu doar pentru că îi ia mult să citească tot ce scriu, nu doar pentru că nu prea se poate ține pasul cu cât pot eu scrie, ci și pentru că am nevoie să mă țin de alte activități, ca să nu rămân în pană de idei.

Amu, pe de o parte, așa este, scriu cam mult.

Pe de altă parte, în această săptămână am lucrat de luni până joi cam câte doisprezece ore pe zi, după care vineri am fost liber și am participat, vineri și sâmbătă, la Cluj Brands Tour.

Ca atare, nu prea m-am omorât cu scrisul. Sigur, am scris un pic, dar nici pe departe cât v-ați putea imagina, pentru că fie am fost prea obosit, fie n-am avut timp, ocupându-mă de alte activități.

Dar cred că, pe cât este posibil, oamenii singuri care mă citesc au nevoie să nu le fie întrerupt ciclul normal de citire a blogului. Și cred că această categorie de cititori merită suportul și sprijinul acestei mici comunități din jurul blogului, inclusiv prin scrierea unui număr de articole pe zi.

Mai mult, pentru mine scrisul are un efect terapeutic. Cu cât scriu mai mult, cu atât mintea mea este mai limpede și pot, deci, munci mai mult și mai bine, lucru care îmi produce o a doua satisfacție, pe lângă satisfacția de a vă avea pe blog.

Cred că, astfel, putem să ne împlinim cu toții, nu? Greșesc?  Voi ce spuneți?

8 Comentarii

  1. ciresica 11 septembrie 2011 la 20:37 - Raspunde

    Imi place sa vin aici, parca e prea mult. Ma gandesc ca asa as pierde sirul articolelor pentru ca nu pot sa stau mereu sa vad ce ai mai scris. Si niciodata nu citesc din urma.

  2. Mihai Todor 12 septembrie 2011 la 00:51 - Raspunde

    Ohooo, nu credeam că o să îmi dedici și articol 😛 În rest, subscriu la ce a zis @cireșica, cu mențiunea că perfecționistul din mine e prea masochist ca să sară articole 😛

  3. Bogdan 12 septembrie 2011 la 07:08 - Raspunde

    Cam mult şi uneori “articolele” sunt mai mult însemnări. Poate e o idee pentru unele să le aduni sub un singur “titlu” aşa încât vorba “ciresicăi” să nu ne pierdem printre ele.

    PS – Zic şi eu ca să mă aflu în treabă că tot am trecut razat aseară pe la 22 prin Cluj 🙂

    • Robin Molnar 13 septembrie 2011 la 09:01 - Raspunde

      Da, o să încerc să mai adun din ele, dar durează un pic recalibrarea…

  4. Mircea C. 12 septembrie 2011 la 15:31 - Raspunde

    Da, e mult prea mult. Mai bine mai putin, da’ de calitate. Efectiv scrii aproape tot ce-ti trece prin minte sau, prin afara ei 🙂 Si dupa aia mai raspunzi si la comentarii. Efectiv la prolificitate, esti un monstru al bloggingului (pe care l-ai luat prea in serios la sensul propriu – de jurnal).
    P.S. La treaba cu efectul terapeutic al scrisului te asemeni putin cu Isaac Asimov, dar ala era si mai ciudat. Adica prefera sa stea in casa in fata masinii de scris, chiar daca afara era frumos si soare, numa’ sa scrie, de placere. Povesteste el asta prin autobiografia sa. Inteligent om, n-am ce zice, dar … nu mi-ar place sa ajung vreodata asa.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.