Vă spun eu, una dintre cele mai nașpa experiențe din viață este să fii singur în autobuz, să-i vezi pe toți cum coboară și să te întrebi ce știu ei și tu nu știi. Pfuai, după ce am plecat de la analize, am luat 46b-ul, să cobor până în oraș.

No și cum mergeam pe o stradă paralelă cu cea de la muncă, am zis că n-are rost să cobor, fiindcă oricum autobuzul întoarce și mă lasă lângă muncă. Am o scuză prin faptul că mi se luase sânge și de la creier. Eh, dar când să facă stânga și să mă lase unde aveam treabă, autobuzul virează dreapta și merge spre porumb, păstârnac și ce se mai cultivă pe la periferii.

Și, no, îi văd pe toți cum coboară, ca la ordin, și eu rămân în autobuz, că eram departe de zonele pe care le știam eu, cam pe la vreo patru kilometri, în mijloc la nicăieri. Ba, chiar, numai ce văd că autobuzul intră într-o incintă cu porți, un fel de garaj/ depou de la RATUC…

Pfuai, deja mă uitam lung la portofel câți bani o să dau pe taxi să mă ducă mai bine de jumătate de Cluj… Plus că nu se vedea niciun bancomat prin zonă, și nici bilete de transport nu mai aveam la mine… În fine, îl întreb pe șofer și mă lămurește:

– Stăm 10 minute și plecăm iarăși.

Deja mă uitam la ceas că, deh, mai aveam treabă. Evident, alte mașini au plecat cât am stat eu acolo, dar compostasem la 46b și nu mai aveam bilete, deci trebuia să aștept… Oricum, este foarte nașpa să rămâi singur în autobuz!