Un cuvânt despre normalitate
- Nu este normal să ai 24 de ani de școală.
- Nu este normal să nu te uiți la televizor.
- Nu este normal să muncești 50 – 80 de ore pe săptămână.
- Nu este normal să nu crezi în dumnezeu.
- Nu este normal să știi să scrii corect.
- Nu este normal să nu dai șpagă.
- Nu este normal să iei transportul în comun, deși ai mașină.
- Nu este normal să stai necăsătorit.
- Nu este normal să-ți împarți banii cu ceilalți membri ai familiei.
- Nu este normal să bei de bunăvoie bere fără alcool.
Bine că toate restul sunt normale: copii molestați sexual în familie, copii care se culcă flămânzi, copii trimiși la muncă și exploatați de părinți, preoți care-și duc traiul în lux, spitale sărăcăcioase, autostrăzi ale morții, lene și delăsare, bătrâni la cerșit, polițiști pedofili sau hoți.
Eu am numărat 17, fără să includ grădinița. De unde ai scos cei 7 ani în plus?
E corect. Totodată, republicile bananiere și (neo)coloniile nu au nicio alegere concretă în schimbarea lor fără aprobarea tătucului care domină sfera de influență. Cum suntem noi, republică bananieră.
N-are rost să ne schimbăm fiindcă ne trezim cu asasinate, cu tancuri pe străzi sau (favorita mea), atunci când demiți un președinte cu mai multe voturi decât a fost ales, pe urmă zici „nțz” sclavilor pe plantație, „Nu e voie”.
Pe aceeași arie, este corect să spunem că nici xenomania (def iubirea, admirația, sacrificarea și slujirea pentru tot ce înseamnă străini sau străin) nu ajută.
„Dumnezeu” cu „d” mic?
Nu-i nimic, trecem cu vederea, aduc și eu încă o anormalitate. Să scrii numele Mântuitorului ca „Isus Cristos/Christos”.
Fiindcă suntem cine suntem, corect e „Iisus Hristos”, cu încă un „i” și „h” în loc de „c” sau „ch”.
Ce înseamnă romengleza, copierea după anglofonie în cazul acesta.
Aici te-ai pus rău cu #rezist. 😆
1. Corect, sunt doar 22: 12 + 5 + 2 + 3.
2. Da, cu d mic. Până la proba contrarie, dumnezeu este doar o idee și atât.
3. Eram ironic la adresa celor care nu-și ajută familia.
4. Eram ironic la adresa celor pe care-i interesează ce bere beau eu.
Păi nu prea e normal.
Nu e normal fiindcă un sistem socialist presupune că fiecare categorie socială are anumite drepturi și obligații, stabilite la naștere. Și din care nu poți ieși indiferent cât de sus urci ca funcție sau avere, împărțirea pe clase e făcută cu ziduri ca la Berlin.
Ghici care e unul din lucrurile care îi stârnesc pe oameni la violență verbală și fizică între bărbați și femei după 2013? (Nu înainte. Înainte, și mai ales 2006-2009, încăierările erau în principal între bărbați, și mai ales tineri.)
.
.
.
Faptul că fetele sunt mult mai dornice să învețe carte și să intre în meserii intelectuale, ca dreptul, medicina sau finanțele. Din diverse motive, prea complicate. Astfel încât numărul de femei angajate în astfel de meserii reprezintă o majoritate. Spre exemplu, în România 3 judecători din 4 și 2 procurori din 3 sunt femei. 2 medici din 3 sunt femei.
Tendința asta nu e de ieri, de azi, e de cel puțin o generație. Poate chiar de 2, dacă luăm în calcul promoțiile 1975-1980. Dar nu era mare scofală. O profesoară, o judecătoare la țară sau o doctoriță la dispensarul din colț nu câștigau foarte mult. Cei care învârteau banii erau milițienii, gestionarii, mai târziu oamenii de afaceri, speculatorii imobiliari, șefuții locali corupți, samsarii, combinatorii.
Dar dacă se schimbă situația și e nevoie de o carieră susținută de școală ca să te bucuri de bani și statut… unii (care au băut Scandic de la sticluțe de plastic în spatele școlii pe vremea când alții învățau) acum rămân cam mofluzi. Nici măcar mufloni, fiindcă muflonii au ceva frumos, coarnele. Cei care chiulesc de la ore să bea Scandic de la sticluțe de plastic și să fumeze țigări la bucată în spatele tomberoanelor nici măcar coarne n-au 😛
Am băut și eu Scandic în curtea liceului, dar tot n-am ajuns un bou.