Familia are obligații față de societate? NU!
Pentru că nu le pot impune direct indivizilor, unii s-au gândit că ar fi oportun să impună chestii familiilor, și au introdus ideea că familia are obligații față de societate, întrucât familia este celula de bază a societății. Asta, desigur, în timp ce familia nu are drept de vot și, în general, familia nu are niciun drept.
Neavând drepturi conferite de către societate, familia nu poate avea, deci, nici obligații.
Pe lângă aceasta, am văzut de atâtea ori în istorie, când se face raționalizarea, și pâine trece pe cartelă, rația este făcută pentru numărul de persoane, iar nu pentru familie.
La fel, să zicem că vine o foamete din aia mare, ca la carte, și faci rost de mâncare. O s-o împarți cu familia, iar nu cu societatea.
Mai mult decât atât, ne uităm la ce se întâmplă acum în țară, respectiv la introducerea unui impozit pe gospodărie. Adică, neputând să taxeze individul, perverșii taxează familia, de parcă familia ar fi făcută din statui, iar nu din indivizi.
De asta zic, familia n-are nicio obligație față de societate, indivizii au.
Și încă ceva, care să ne mai lămurească. dacă este nevoie, dacă familia are obligații față de societate: familia se poate destrăma. Către cine s-ar transfera, atunci, eventualele obligații familiale? Exact, nimeni, pentru că acestea nu există.
Familia are obligatii fata de societate, ca daca tot trimite in puradel in ea, ala sa fie educat, cu bun simt si frica de Dumnezeu ca sa invete sa ii respecte si pe aia care au unul! Daca tu zici ca nu are nici una obligatia asta, iti recomand sa te muti intr’o padure sau vreo secta socialista, ca ideile tale sunt mai comuniste si tovarasesti (in care toti eram tovarasi fara nici o obligatie sociala) decat ai cel mai mic habar.
Nu. Societatea are obligații față de individ, puradel în acest caz, că nu este musai ca acesta să provină dintr-o familie, poate să fie și orfan.
Dacă punem carul înaintea boilor, orfanii nu ar mai avea niciun drept, pentru că nu au familia necesară care să le răscumpere.
Sunt de acord cu dumneavoastră, eu aș ridica ștafeta puțin mai mult: persoanele care au familie proprie (soție, soț, copiii; fără să includ familia extinsă) le este interzis să dețină poziții înalte de influență, administrare, șefie, ș.a. și interzis să avanseze în viață mai mult decât trebuie profesional, fie că e sectorul public sau privat.
Motivul, după care ați precizat: familiștii întotdeauna o să caute să le fie bine lor (a familiilor) și, după caz, a prietenilor (de familie, din copilărie…), iar de restul în societate (familiști și nefamiliști fără să fie în pozițiile acelea) să le fie rău.
Istoria României, măcar analizată din comunism și în post-comunism, este împletită de familiști… de-asta ne-a și mers rău, că toți oamenii umblă „să-mi fie mie bine și alor mei, de restul și țară nu mă interesează”.
De asta, cu toate păcatele lor, Iliescu și Iohannis sunt necorupți. De asta, separarea dintre stat și religie poartă mai multe nuanțe complexe decât se observă la prima vedere.
Cred că eu am încercat să pretind fix contrariul. Evident, n-am reușit.
La un moment dat din Anul Domnului 2018, trăia un comentac. După limbaj, un om cu carte, nu Dorel de la lopată.
Zice comentacul: restricțiile / rațiile / cartelele impuse de către autorități nu sunt pentru indivizi. Nici pentru cei corecți, nici pentru cei care fac măgării. Sunt pentru a proteja societatea de o criză. Dacă intră orice aurolac într-o bancă și ia un credit, eventual pe o adresă falsă și o adeverință de venit falsă, oamenii băncii închid ochii ca să își facă targetul, BNR închide ochii ca să crească economia. După câteva luni fraierii fac circ că nu mai pot plăti, după câteva mii de fraieri banca dă faliment, începe o criză financiară de pe urma căreia pică toate ramurile economiei.
Alt comentac, când s-a ales François Hollande, spunea că pentru un bun socialist asta se cheamă the big picture.
Îmi scapă ideea.