Ieri, ieșind din casă pentru a merge la plimbare într-un loc unde nici Chuck Norris nu s-ar fi dus fără o ghioagă semiautomată la el, milimetric m-am ferit de o rafală de căcreze de cioară ce veneau tangențial spre scăfârlia subsemnatului.

Mint, de fapt nu m-am ferit, ci am avut noroc că m-au ratat orătăniile, probabil aflând că am scris despre ele cum că ar fi proaste, sau ceva. No, dar după ce ne-am hotărât să ne întoarcem din locul împricinat cu întunericime, după ce am ieșit de la un Profi, în apropiere de casă, pac, iau una în frunte direct în plin, după care zemoasa se prelinge pe asfalt.

De nervi, mi s-a și părut că, dintr-o dată, ciorile au început a croncăni, râzând în cor:

– Pfuai, Vasilică, ce l-ai luat pe fraier. Headshot!

Bine, măcar, că nu m-a văzut multă lume. Oricum, care ar fi fost șansele?