Ziua în care am jignit o femeie
Adevărul este că, pentru prima dată de când lucrez în Cluj, am plecat deprimat de la muncă și aveam o stare nebănuit de proastă a răbdării, deși nu știu cât de important este acest aspect în povestea noastră.
No, mergând de la muncă spre Kaufland după niște pește afumat, real,- hypermarket fiind prea departe, fiind apăsat de ale mele, numai ce văd că o duduie din fața mea mai că nu-și omora copilul al cărui tricicletă o trăgea cu neglijență peste treptele magazinelor, copilașul fiind prea speriat pentru a plânge și de-abia ținându-se de ghidonul tricicletei care-l lovea peste picioare.
No, la așa mojicie n-am mai suportat și am reacționat:
– Femeie, lasă telefonul că omori copilul!
Îi spun asta și plec mai departe, în timp ce duduia închide și, în urma mea, mă apostrofează:
– Ce ai, domnule, cauți scandal?
– Poftim?
– Ești un nesimțit pe pentru că…
– Adică eu vă atrag atenția că vă omorâți copilul și tot eu sunt nesimțit?
– Da, îmi spune râzând.
– Ești o proastă. N-o să-mi pierd vremea cu tine.
…Și am plecat mai departe.
Aceasta este prima dată când jignesc voit o femeie. Oare ce se întâmplă cu mine?
P.S. Bine, conform DEX, jignirea este un prejudiciu. Deduc că, tehnic, i-am făcut un bine salvâd copilul. Nu?
SUnt momente..cand …mai tre sa intervii…si sunt momente cand tre sa taci si eu as fi facut la fel! nu stiu daca as fi injurat-o dar….raman un domn!
Îți dai seama că nici la mine nu e ceva uzual.
Sunt si unele Robin..de duc prostia la rang de virtute!:))
Sunt, firește că sunt.
Apropo de una care ma lovise fara sa imi dea prioritate si s-a dat jos sa ma ia la posete…pai nu-mi venea sa ii trag un „age uke”:))
Păi tu erai de vină că nu te-ai ferit! =))
asta e doar inceputul…. sistemul asta te inraieste.
Da, mulțumesc de încurajare. =))
Si mie mi s-a intamplat. Eram in trafic, super grabit, si-mi taie fata o fata cu masina, pun frana din-aia cu fum sa nu intru in ea, si dup-aia normal, au inceput injuraturile si claxoanele si depasit pe contrasens sa ajung in dreptul geamului ei ca sa ma uit in ochii ei cand spumez de zor. Si tipa, intr-un calm de-ala incredibil, imi bate obrazul…efectiv gestul acela prin care te apesi cu degetul aratator pe obraz de 2-3 ori…mi-a luat piuitul instant si m-a apucat asa o rusine de n-am scapat nici in ziua asta de ea 🙂
Mi-a fost invatatura de minte 🙂
Ce tare era duduia!
Nu poti ramane indiferent in aceste situatii si eu am trait una asemanatoare in care mama isi numea copilul, in varsta de aprox. 7 ani, in toate felurile cu putinta: prost, idiot, incapabil. Am intervenit, mi s-a parut lucrul moral pe care trebuia sa-l fac. Daca eram mai putin rabdator as fi luat in considerare si violenta fizica. Pentru ca in momente ca acestea, ele isi pierd dreptul de a fi femeie, parerea mea, eu nu inteleg prin femeie doar aspectul fizic feminin.
Tu prin femeie înțelegi feminitate. Profund, dar ești printre puținii care gândesc așa. 😉