Enigmele empatiei
Un episod signifiant din maturizarea mea s-a petrecut în momentul în care am realizat că nu pot empatiza cu oricine, lucru care mi se pare incredibil.
În general, oricât de aiurit sunt, simt oamenii. Nu țin minte cum îi cheamă sau cum arată, dar le țin minte emoțiile și cel mai tare mă emoționează oamenii care au umanitatea necesară de a-și trăi și asuma emoțiile în mod public și, totodată, discret.
Cred, de aceea, că un om frumos nu este musai vesel și zâmbăreț în toate situațiile, ci are și mici momente de deziluzie, pierzanie și tristețe. Și cred că este frumos să-ți înțelegi semenii atât de bine, încât să nu intri în sufletul lor atunci când nu este necesar și când prezența ta nu este oportună.
Pe de altă parte, mi-a fost dat, ca oricăruia, să cunosc oameni total misterioși pentru mine, oameni cu care să nu pot empatiza deloc, oameni cu care să nu pot avea o interacțiune firească, sănătoasă…
La început mi-a fost greu, fiindcă am considerat că ceea ce se întâmplă negativ poate fi și din vina mea, dar când un om îți dă cu flit din prima milisecundă, îmi dau seama că nu am ce să-mi reproșez. Pur și simplu, atunci când vorbesc cu un om și nu știu dacă mi se face o ironie fină sau altceva, simt că undeva este o problemă, iar cum ironia se face, de obicei, către proști, cred că fie am o problemă privitoare la felul cum mă privesc unii, fie unii au o problemă cu felul în care îi privesc pe ceilalți.
Dincolo de toate dilemele, gustul amar rămâne, așa că mă întreb: oare de ce nu pot empatiza corect cu unii oameni? Oare au ceva de ascuns? Oare au ceva defect? Oare dacă ar vedea că și eu sunt uman, ar înțelege că n-au de ce să se ascundă? Oare, totuși, sunt eu defect?
Voi ce experiențe de genul acesta ați avut și cum v-ați descurcat cu ele?
Empatizez cu oricine coz we are the borg…
Deci cum? =))
Man empatia nu ca buna ziua. De multe ori mergi pe bajbaite, pt ca nu esti nici telepat de suflete si nici Xavier. Pe mine de multe ori m-au lasat masca diferentele de la prima impresie pana la sufletul omului. Am judecat gresit si ulterior mi-a parut rau. Din punctul meu de vedere e bine sa lasi lucurile sa fie descoperite. Rulz.
Mai sunt fele si fel de oameni …nu toata lumea este p[recum o carte deschisa…..!
Just, dar pe mine tot mă intrigă.
Oamenii sunt diferiti, de aceea ne numim particulari. Cu unii dintre ei, daca avem cateva puncte comune, este usor sa empatizam. Daca diferentele sunt atat de mari incat nu e loc nici de completare, empatizarea este imposibila. Sunt de parare ca eu de ex, sunt pt fiecare in parte altceva, fara sa fiu un om dualist; este in functie de informatiile pe care le are acel cineva despre la mine si de capacitatea lui de a percepe, intelege.
Asadar, cum in chimie doua substante se pot imprieteni foarte usor (pentru ca au ceva in comun) pe cand altele iau foc la atingerea dintre ele (pentru ca sunt foarte diferite respingandu-se, asa este si materia umana.
Da, probabil că asta este! 😀
Nu prea ai cum sa nu o aprobi 🙂 recunosti?:)
Vrei să te mint, sau să o dau la întoarsă? =))
Am momente cand ma chnui sa o inteleg….este o femei foarte desteapta….mai rar ca ea!
=)) Nu-ți fă griji, este ceva firesc. Cu riscul să par misogin, o orice femeie inteligentă este un mister pentru un bărbat, fie că afișează asta, fie că nu. =)) Deci, te înțeleg perfect.
🙂 yap ai dreptate…mare ddreptate!
Vaaaiiii ce as vrea sa te cunosc personal ca sa imi spui ce parere ai avut si despre mine 😀
Chiar ma facusi curioasa 🙂
😀 Mai este timp!
Ia te uita cum s-au asezat ei, barbatii, la taifas 🙂
Lucian, tu ai capacitate de cautare si de absorbtie a ce este bun, foarte mare. Va trebui sa gasesti si timp si dorinta pentru asta, altfel, te vei multumi mereu doar cu ce primesti.
Robin, misogin? Eu as fi misandra daca spun ca barbatii poseda cel putin colt, al mintii, excentric spre bolnavicios? Cele doua atribute precum misterul femeilor si excentricul barbatiilor apartin realitatii, nu unei boli precum misogismul/misandrismul.
Buna dimineata! 🙂
Păi normal, dimineața la cafea mai schimbăm și noi o impresie, o dudă… 😛