Excelenţei Sale Domnul Oszkár FÜZES,

Scrisoare deschisă

Excelenţei Sale Domnul Oszkár FÜZES,

ambasadorul Republicii Ungaria la Bucureşti

          Excelenţa Voastră,

          Mă văd nevoit să vă adresez această scrisoare deschisă, nu în calitate de om politic, pentru că, în momentul de faţă, nu mai sunt membru al nici unei formaţiuni politice româneşti, ci în calitate de intelectual român, îngrijorat (dar nu speriat; noi, românii nu suntem deloc speriaţi de excesele extremiste ale unor nostalgici, cuprinşi în coloana a V-a a revizionismului unguresc) de înrăutăţirea raporturilor interetnice în ţara mea.

          Urmărind cu atenţie de câţiva ani atitudinea diplomaţiei şi clasei politice maghiare nu numai faţă de România, ci faţă de toate ţările vecine unde trăieşte o minoritate maghiară, trag concluzia că această deteriorare a situaţiei se datorează în foarte mare măsură încurajării, repetate şi în mod oficial, de către oficialităţile maghiare, a unor astfel de atitudini de tip revizionist revanşard, în pofida declaraţiilor oficiale ale tuturor guvernelor, ce s-au perindat la conducerea Ungariei după 1990, că respectă acordurile şi înţelegerile internaţionale ce definesc şi stabilesc graniţele naţional statale ale statelor europene. Deşi, sub acest aspect al declaraţiilor, ar fi greu cuiva să impute ceva guvernelor maghiare, în practică constatăm o reluare, în forme mult mai viclene şi violente, a politicii revizionist revanşarde iniţiată şi promovată atât de forţele hortyste cât şi de cele comuniste maghiare. O nefericită atenţie, sub acest aspect, a fost acordată Transilvaniei, guvernanţii de la Budapesta făcându-se că au uitat că, după anul 1918, acest teritoriu este parte componentă, indivizibilă şi inalienabilă a teritoriului naţional românesc şi, deci, că este o jignire adusă majorităţii populaţiei româneşti şi conducerii Statului Român că o serie de fanatici politicieni budapestani continuă să planifice sărbătorirea numeroaselor zile naţionale ale Ungariei, nu în Ungaria, cum ar fi normal, ci pe teritoriul României, sfidând realitatea politică şi istorică şi urmărind, probabil, reacţii ferme din partea cetăţenilor români, care refuză să înţeleagă şi să accepte astfel de periculoase şi perverse jocuri politice, în care văd, în mod justificat, o sfidare a lumii civilizate şi a tuturor celor care se opun încurajării şi escaladării de noi conflicte pe criterii etnoice între statele europene. Teoretic, în momentul aderării sale la UE şi ţara Dumneavoastră a acceptat aceste principii legate de inviolabilitatea şi nemodificarea graniţelor de stat convenite pe baza unor acorduri internaţionale la sfârşitul războaielor mondiale ce au pustiit continentul nostru şi au creat atâta suferinţă şi pierderi de vieţi omeneşti.

          Probabil, Excelenţă, că, ţinând cont de „abilitatea” cu care ne-a obişnuit  deja diplomaţia maghiară, veţi încerca să susţineţi că o asemenea măsură vi se pare firească. Într-o astfel de eventualitate îmi permit să vă întreb de ce, într-un astfel de caz, preşedintele Ungariei sau alţi demnitari maghiari nu au găsit de cuviinţă să organizeze sărbătorirea zilelor naţionale ale ţării Dumneavoastră (de ce, oare, chiar atât de multe!?!) şi în ţări ca SUA, Germania, Australia, Canada etc., unde, la fel ca în România, Serbia, Slovacia, trăieşte o consistentă minoritate maghiară care, dacă ar rămâne în picioare, argumentele Dumneavoastră, are la fel de mult ca minoritarii maghiari din statele vecine, drept să vă pretindă să nu îi mai neglijaţi, cu atât mai mult cu cât părăsirea ţării lor de baştină a fost rezultatul suferinţelor trăite în perioada în care aveau calitatea de cetăţeni maghiari, dar care n-au putut tolera excesele extremiste sau comuniste ale guvernelor aflate la putere la Budapesta.

          Excelenţa Voastră, cele de mai sus reprezintă doar o parte din motivele pentru care cred că zelul depus de şeful statului maghiar şi de alţi înalţi demnitari politici este cu totul exagerat şi nejustificat. În ultimii ani, şi prestaţia reprezentanţilor diplomatici ai Ungariei, deci inclusiv a Dumneavoastră lasă foarte mult de dorit şi datorită faptului că ei incalcă, cu bună ştiinţă, dreptul internaţional şi practicile diplomatice civilizate, obişnuite, prin faptul că îşi depăşesc competenţele legale şi atribuţiile stabilite de dreptul internaţional.

          Ca să fiu cât se poate de clar înţeles, cu tot respectul cuvenit funcţiei Dumneavoastră, subliniez că găsesc un abuz inadmisibil din partea Dumneavoastră ceea ce aţi făcut cu prilejul recentei Dumneavoastră vizite în judeţul Cluj. Mă folosesc în acelaşi sens de relatările ziarului „Făclia” din datele de 13, 14-15 martie a.c., care relatează despre întâlnirea pe care aţi avut-o, la Turda, cu unii reprezentanţi ai comunităţii maghiare din zonă. Domnia Voastră pare a fi uitat că persoanele respective sunt cetăţeni ai statului român, iar soluţionarea problemelor acestora, inclusiv a celor ce privesc viaţa lor comunitară, este o obligaţie şi un atribut legal, exclusiv al autorităţilor româneşti. Având în vedere faptul că, după 1990, minorităţii maghiare i s-au creat posibilităţi pe care, Dumneavoastră şi guvernul maghiar nu le asiguraţi pe teritoriul Ungariei post-trianonice respectiv, prezenţa în Parlament şi asocierea, aproape fără întrerupere a UDMR la guvernare, indiferent de culoarea politică a majorităţii ce formează guvernul. Nu aveţi, prin urmare, Excelenţă, absolut nici un motiv să susţineţi că rezolvarea unor probleme, ce intră în  competenţa şi obligaţiile autorităţilor române şi exclusiv ale acesteia, ar necesita intervenţii speciale din partea Dumneavoastră ca reprezentant oficial şi diplomatic al Ungariei.

          Consider, prin urmare, o lipsă inadmisibilă de respect faţă de ţara în care sunteţi acreditat ca diplomat să vă erijaţi Dumneavoastră în postura celui care îşi poate permite să intervină şi să ia măsuri ce privesc exclusiv atributele constituţionale ale autorităţilor române centrale şi locale. Cine vă permite o astfel de intervenţie, contrară atribuţiilor şi competenţelor unui diplomat străin? De ce, dacă tot doriţi să fiţi util şi să daţi dovadă că în Ungaria democraţia nu este doar o vorbă în vânt, de ce nu cereţi guvernului ţării Dumneavoastră să aplice aceleaşi proceduri şi standarde în relaţia cu minorităţile etnice, punând astfel capăt sălbaticului şi primitivului proces de maghiarizare şi deznaţionalizare pentru care cheltuiţi anual sume imense, la fel ca în perioada odiosului regim horthyst.

          Sunt ferm convins, Excelenţă, că dacă Dumneavoastră aţi fi avut un astfel de comportament în USA sau în oricare altă ţară vest europeană democratică şi civilizată, în cel mult 24 de ore aţi fi fost declarat persona non-grata şi aţi fi fost expulzat pentru încălcarea atribuţiilor ce vă revin ca şi pentru aducerea der atingeri grave şi inadmisibile demnităţii statului în care v-aţi fi desfăşurat activitatea.

          O altă, după părerea mea, gafă pe care aţi făcut-o, a fost aceea de a cere, imperativ, primarului municipiului Cluj-Napoca să ia măsuri speciale pentru protejarea unor monumente funerare din cimitirele de pe raza municipiului, care ar face obiectul unor nepermise vandalizări din partea unor forţe extremiste. Personal, condamn şi dezavuez, dacă există cu adevărat, orice fel de astfel de manifestări şi consider că ele sunt inadmisibile şi deloc justificate într-o lume civilizată. Nu deţin date concrete care să confirme sau infirme acuzaţiile Dumneavoastră, dar vă asigur că, în cazul în care ele se dovedesc a fi reale, le voi condamna în mod public, considerându-le ca semne ale unor atitudini primitive, pe care nu le mai putem tolera. Înainte de a fi formulat o asemenea cerere, cred că domnia voastră are obligaţia minimă de a clarifica românilor motivele pentru care guvernul de la  Budapesta a încurajat mutilarea mormintelor unor minoritari, cetăţeni maghiari, inclusiv din cadrul etniei române, pe care i-a obligat la folosirea, pe crucile mormintelor, exclusiv de nume maghiare sau maghiarizate. De asemenea, tot înainte de a cere imperativ intervenţia unui primar român, poate reuşiţi să explicaţi românilor de ce, de ani de zile, autorităţile de la Budapesta refuză obstinat restituirea către deţinătorii lor de drept a bunurilor mobile şi imobile ce aparţin Fundaţiei Gojdu, sau, dacă tot este vorba de morminte, de ce primarul Budapestei nu mişcă un deget măcar pentru a feri de la distrugere completă mormântul lui Emanuil Gojdu din cimitirul Kerepessi, aflat într-o avansată stare de deteriorare. Să fie aceasta recunoştinţa postumă a ungurilor faţă de contribuţia excepţională a acestui jurist român la reforma şi modernizarea dreptului penal al Ungariei, ca şi la alte fapte importante de cultură care au sporit, la vremea lor, prestigiul ţării Dumneavoastră?

          Nu în ultimul rând, vă mai solicit, Excelenţă, să motivaţi, credibil, refuzul nejustificat (care încalcă şi prevederile unor acorduri internaţionale) ale autorităţilor Dumneavoastră de stat de a ni se restitui partea din Arhivele Naţionale de la Budapesta ţinute încă,  după mai bine de 90 de ani, prizoniere în arhivele din Budapesta. După ce veţi explica coerent şi civilizat măcar aceste aspecte, abia după aceea veţi avea dreptul, Excelenţă, să formulaţi, pe un ton civilizat însă, solicitări şi nu dispoziţii adresate primarului municipiului Cluj-Napoca sau oricărui alt demnitar al statului naţional român suveran şi independent, pentru că România nu este o provincie aflată sub ascultarea altui stat străin.

 

          Primiţi, Excelenţă, asigurarea stimei şi consideraţiei ce o am faţă de valorile culturii şi spiritualităţii ţării Dumneavoastră.

Dr. Dan BRUDAŞCU,

cetăţean român şi european

 

[Subscriu în totalitate la cele scrise mai sus. Mesajul este primit prin intermediul grupului ProUnire.]

2 Comentarii

  1. claudia 22 martie 2010 la 16:09 - Raspunde

    Si eu subscriu la cele scrise. Si mi-ar placea sa vad si autoritatile romane ca misca ceva (exceptand sprancenele) in acelasi sens.

    • Robin Molnar 22 martie 2010 la 16:31 - Raspunde

      =) Nu cred că se va întâmpla nimic. Mai mișcă Băselu ceva p-acolo, dar nu prea mult. =)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.