Nu ştiu dacă merită să reflectăm, dar gândiţi-vă ce înseamnă un salariu mare…

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim  într-o lume în care nu există inflaţie şi în care  preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum). Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1300 de lei. Gigel are 23 de ani.

Întrucât e criză şi criza va dura – să presupunem! – multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1300 de lei. Ia să vedem însă câţi bani se plăteşte la CAS timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1300 de lei a lui Gigel. Păi la valorile actuale se va plăti 407 de lei x 60 de luni =24.420 lei.

Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? 

Păi să facem un mic calcul. Pensia medie din România e undeva pe la 650 de lei.

Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi  (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 24.420 lei /650=37,57 de luni. Adică putin peste 3 ani . 

Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la  pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!

Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel (si implicit si noi) îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.

Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 407 lei= 180.708 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine.

Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.
Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei?

Cum e posibil ca după numai  5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?

De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?

Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?

Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?

[Nota bloggerului: nu putem să nu luăm în calcul faptul că banul își pierde, în timp, din valoare. În termeni absoluți, un leu de acum nu este la fel de ieftin ca un leu de acum 50 de ani. De aceea spun că este sofism, adică un algoritm greșit. ]

No, mersi Bianca dragă.