Pink Floyd – The Wall

N-am bilet, nu-mi trebuie, am văzut filmul încă de pe vremea când marii fani ai Pink Floyd/ Roger Waters ascultau altceva. Nu m-a mișcat, nu m-a îmbogățit nu nimic și, în general, nu mi-a făcut o impresie prea bună, întrucât filozofia filmului nu se potrivește cu filozofia mea de viață.

Filmul „The Wall” l-am văzut la o oră de filozofie de prin liceu, în cadru organizat, la clasă. Și mi s-a părut cumva idealist și anarhist, până dincolo de pragul inconștienței nevinovate. „Teachers, leave the kids alone” mi s-a părut cumva o ironie neobrăzată, o insultă fierbinte la adresa educației. În fond, acolo eram, în sală, în școală și ascultam imnuri din acestea care sună bine dar care-s goale de conținut etic…

Și nu era doar asta. Artiștii spuneau că educația strică și că-i transformă pe copii, pe oameni, în „just another brick in the wall”, ceea ce mi s-a părut deosebit de stupid. Oamenii educați nu construiesc ziduri, ci poduri, iar numai oamenii needucați se asociază în jurul ideilor sterpe, formâd un zid în care ei înșiși sunt niște cărămizi.

De fapt, problema mea izvorăște din aceea că artiștii – dincolo de intențiile lor bune – sunt niște oameni cu o etică banală sau, cel mult, neacademică. Adică, în accepțiunea lor, etica este un domeniu mai de grabă liberal, ceea ce implică o etică fluidă, în conflict anacronic cu însăși conceptul de etică, domeniu ce impune o anume rigoare și o anume stanță, incompatibilă cu filozofia „lăsați copiii în pace”.

Desigur, nu spun că tot spectacolul este rău, unele aspecte ce țin de americanizarea societății – consumerismul – fiind actuale și sesizabile. La fel, peisajele sufletești descrise în spectacol sunt de o candoare deosebită și depășesc cu mult finețea și gentilețea de care, la o adică, aș putea da dovadă.

Dar, cum fiecare om iubește în felul său unic și irepetabil, cum fiecare om este unic și cum fiecare moment este o picătură unică în balta vieții, etica este – din punctul meu de vedere – singura constantă. E frumos eă iubești, e frumos să fii liber și să gândești liber și să te simți bine. Dar eu văd mai departe de atât: poți trăi frumos numai dacă ești educat în spiritul de a nu frânge oamenii. Or, fără educație, fix asta se întmplă: impuneri, restricții, nefericire și suferință.

Unii oameni iubesc homosexual, alții iubesc singurătatea, sau se iubesc pe sine înșiși. Și spectacolul ar fi trebuit să fie o celebrare a diversității, Dar eu nu mi-l amintesc așa, ci mi-l amintesc folosindu-se de modele sociale (patterns) pentru a cădea când într-o extremă, când în cealaltă.

Poate, totuși, nu-mi amintesc eu pasaje din film, se poate, dar după cincisprezece ani, asta este tot ce pot spune despre el: nu este rău, nu este nici bun, este o anti-spălătură de creier, împotriva spălăturii de creier a corporațiilor, dar tot o spălătură de creier este.

În fine, nu am pretenția deținerii vreunui adevăr absolut. Până las urmă, vorbim despre o exemplificare muzical-cinematografică a alegerii dintre „liber și aurolac” sau „sclav și cu posesiuni materiale”. Adică, fiecare alege pentru el ce i se potrivește.

2 Comentarii

  1. ocsike 27 august 2013 la 20:19 - Raspunde

    Filmul si muzica lui sunt unpic mai complicate fata de cum le expui tu aici. Chiar si partea cu „Teachers, leave the kids alone” poate fi interpretat in functie de sistemul de educatie sau profesori. Sunt convins, de exemplu, ca ai avut profesori preferati, care te faceau atent la ore in felul in care predau in comparatie cu alti profesori care isi puneau caietul pe masa si iti turuiau lectia de nu aveai timp sa scri tot :D.
    Show-ul si filmul este mult mai complicat. Are multe posibile interpretari 😛

    • Robin Molnar 29 august 2013 la 20:21 - Raspunde

      Corect. Dar eu atât am priceput din el. Aștept să văd review-ul tău cum îi.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Robintel
Despre Politica de Confidențialitate

Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.

Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.

Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.

Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.