O dilemă legată de imobiliare

Încotro merg imobiliarele? Eu mă gândesc așa: în condițiile în care banii care finanțează băncile se mișcă la nivel internațional și în condițiile în care în mai multe industrii se observă o omogenizare a prețurilor, oare cât de omogenă ne putem aștepta să devină prețurile internaționale de pe piețele imobiliare?

Mă gândesc că banii tot ăia sunt, deci în principiu se preferă investirea lor în geografii în care se pot înmulți mai facil, cu atât mai mult cu cât industria construcțiilor imobiliare este considerată a fi principalul motor de creștere economică, cu mult în fața industriilor producătoare de bunuri sau a pieței de servicii, ceea ce mă intrigă, pentru că o consecință logică a acestei migrații economice pare a fi îndreptarea spre credit și datorie a populației către bănci.

Putem, deci, să ne așteptăm la o ieftinire a proprietăților imobiliare, concomitent cu o creștere a productivității muncii, fapt care ar duce la ieftinirea, în termeni reali, a imobiliarelor? Sau acestea se vor scumpi, în cel mai bun caz, într-o manieră asemănătoare cu productivitatea muncii ori, în cel mai rău caz, prețurile vor crește mai accelerat decât productivitatea muncii?

Pe de altă parte, nu există riscul ca prețurile imobiliarelor să fi crescut înainte de productivitatea muncii, împingând oamenii să muncească mai mult și mai bine – deci mărindu-le productivitatea – și să asistăm, deci, la o mișcare continuă a prețului imobiliarelor, într-un mecanism în care piața imobiliară trage după ea piața muncii, conferind veridicitate ideii că piața imobiliară conduce detașat în ponderea industriilor producătoare de creștere economică?

Poate că, în termeni absoluți, pe măsură ce populația la nivel planetar crește, presiunea pe piața imobiliară va crește, ceea ce va duce la o creșterea presiunii pe piețele financiare care finanțează piața imobiliară. Poate că, în final, piața imobiliară împarte cu piața energiei particularitatea că prețul absolut al energiei nu este niciodată în scădere, întrucât capacitatea de producție nu poate satisface întreg necesarul, diferența dintre necesar și producție transformându-se fie în credit, fie în profit.

Întrebările acestea mi se par fundamentale, pentru că investiția imobiliară este una pe termen lung, poate treizeci de ani, ceea ce ridică o serie de întrebări majore, conexe acestora pe care mi le pun eu, pentru că, în condițiile în care câteva miliarde de oameni nu au o casă a lor, dar și-o doresc, piața imobiliară – cererea imobiliară, cel puțin – este în creștere, iar problemele economice intervin atunci când creșterea populației este mai accentuată decât creșterea productivității muncii – creșterea productivității muncii fiind singura resursă prin care se poate realiza o creștere economică – ceea ce va duce la o scădere a mediei internaționale a productivității muncii – pentru că vor fi mai mulți oameni, dar mai puțini angajați – deci la o divergență din ce în ce mai accentuată între nevoia de imobiliare și posibilitatea de achiziție și nu exclud, în acest secol, cel puțin o revoluție fundamentată imobiliar.

Apoi, în condițiile în care mi se pare extrem de probabil ca o astfel de revoluție să aibă loc, mă întreb unde ar putea începe o astfel de revoluție și cum ne-ar putea – eventual – afecta pe noi. Cu siguranță, cred eu, ne va afecta, cel puțin în ceea ce privește liniile de finanțare și fondurile de investiții.

De exemplu, știut fiind că în China există zeci de milioane de locuințe neutilizate, putem orbi despre un risc de luptă de clasă imobiliară? Cred că și chinezii își doresc case, dar nu și le permit din cauze salariale și, pe măsură ce numărul doritorilor va crește, poate că și frustrarea acestora va crește și, deci, ar putea izbucni ceva pe acolo.

Pe de altă parte, guvernul de acolo poate jongla cu prețurile și ar putea, la o adică, jongla cu apartamentele libere, deschizând alte noi șantiere. Deci s-ar putea să nu asistăm la o revoltă motivată imobiliar.

Și totuși, revolte pentru apă și pentru mâncare s-au mai văzut. Ori, cum în piramida lui Maslow, nevoia de adăpost este la fel de primordială precum cea pentru apă sau alimente, este cel puțin tulburător că n-am asistat – încă – la o răscoală pentru satisfacerea nevoilor imobiliare sau, cel puțin, dacă a fost vreuna, noi n-am perceput-o și n-am înțeles-o ca atare.

Sau, cine știe?, poate întocmai războaiele de cucerire au fost niște răbufniri ale unor nevoi imobiliare…

Musai trebuie să-i întreb de sănătate și pe cei de la Aisiel.ro, să văd ei ce părere au.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.