Friptură de ied
În weekendul trecut, de la gheruța mea am învățat secretul unei fripturi bune de ied: într-un vas jena cu capac închizi cărnița cu apă (sau vin, după gust), condimente multe (piper în trei culori, sare și boia dulce) și mult usturoi. Apoi, se dă la foc mic, să-i tihnească, până când carnea se desprinde ușor de pe os.
Din păcate, cum nu mai aveam baterie la aparatul foto, n-a ieșit și garnitura, care a fost de orez cu ciuperci champignon, așa că va trebui să ne mulțumim cu această fotografie cu tava de fripturică.
Arată bine. La friptura de ied sunt două „secrete”: vinul şi usturoiul din belşug, aşa cum ai spus. Bunicul făcea în sat o friptură de ied demnţială, de Paşte. Parcă e mai gustos decât mielul.
Da, adevărul este că ar fi ieșit un pic mai fraged cu niscaiva vin. 🙂
Oh, da!
Delicios!
P.S. Pana acum, credeam ca gheruta ta e o pisica, acum m-am lamurit ca o pisica nu gateste ied la cuptor. 🙂
=)) Eh, poate că n-am fost destul de explicit.