De dimineață mă duc la muncă și în drum opresc la magazinul din fața blocului ca să sondez terenul să văd cât îs de țepari, după cum povesteam odinioară. Îmi trebuia lapte, desigur. Că io nu pot să beau altfel ness-ul.

No, intru, mă duc la lada frigorifică cu încărcare verticală (sau cum s-o chema) și-mi iau un litru de lapte Napolact cu 1,5% grăsime la „numai” 4,3 lei. Când ceva mai încolo, la Kaufland, este doar 3,2 lei (sau p-acolo). În fine, deci intru să-mi iau lapte.

No, doamna de la casierie îmi ia laptele și-l scanează. Și-mi spune: patru lei treizeci. Întrucât nu aveam mărunt, i-am întins cincizeci de lei și cincizeci de bani. Și de aici începe faza. Doamna respectivă în mă rest patruzeci și șase de lei și zece bani, prefăcându-se că uită să-mi dea și ceilalți zece bani. Pe care îi și avea, desigur, că doar am văzut în sertarul casei de marcat.

Vădit iritat de reaua voință a femeii, că nu era abătută sau ceva, mă uit pe bon: 4,3 lei. Deci nu m-am tâmpit eu. Și-i spun:

– Nu vă supărați, mai trebuie să îmi dați zece bani.

– ?!?

– Mi-ați dat rest doar zece bani de la cincizeci de bani, deci îmi mai trebuiesc zece.

– [Mi-i dă cu sictir.] Mă scuzați…

Zilele astea o să-i spun că nu-s papagalul orașului să mă traducă cum vrea ea. Că am mai luat eu pâine cu 2,2 lei plătind 2,35 lei, ca-n Africa. Atunci am zis că „pățăști de-astea dacă nu te uiți”, dar acum sunt ferm convins că tanti asta ciupește de la clienți.

I-a picat fața pe jos că am tupeul jegos de a-i cere cei zece bani, mai ales că am un salariu nesimțit comparativ cu ea care muncește toată ziua în frig… Sper că a înțeles că sunt atașat de banii mei pentru că, evident, sunt ai mei și este dreptul meu să-mi manifest proprietatea asupra lor….