Alaltăieri, la Ateneul Român din București a fost ținut un spectacol omagial în cinstea fostului președinte Ion Iliescu. Gestul, în sine, mi se pare odios.

Adică într-un templu al culturii, apogeul artelor din România, chintesența frumosului și artisticului spiritualității românești, noi îl sărbătorim pe un politician român? Care, culmea, se situează deasupra actului de justiție și care, culmea culmilor, se mai face vinovat și de moartea unor români la revoluție și la mineriade.

Să mă iertați, mai multă cinste i-am face lui George Enescu dacă i-am pune un CD cu muzica lui într-o speluncă de lângă o gară rurală, mult mai multă cinste le-am face artiștilor dacă i-am asculta într-un veceu public sau chiar în boscheți, decât într-un templu închinat artei și apoi întinat, oferit drept ofrandă propagandistă zeului păgân al politicii.

Gestul acesta de a-și ține chindia în Ateneul Român le face artiștilor noștri care și-au trăit acolo apogeul artistic tot atâta cinste câtă le-o făceau și ofițerii naziști ai lagărelor de concentrare fasciste lui Wagner și altor muzicieni clasici. Halal!

Oare cum de nu le este rușine?