Din 1992 și până în 2012, agricultura n-a evoluat deloc. Ce să fi evoluat? A regresat în ultimul hal și nu mai putem nici măcar să ne acoperim consumul propriu. Desigur, toți miniștrii agriculturii din 1900 încoace au fost extrem de competenți…

Din 1993, când îmi amintesc eu c-a început reforma în sănătate, lucrurile n-au evoluat în mai bine. Ai bani, te tratezi, n-ai bani, nu te bagă nici dreq în seamă.

Din 1995, când îmi amintesc eu c-a început reforma în educație, școala s-a dus pe râpă. N-am înțeles atunci, copil la școală fiind, de ce trebuia reformată educația. Mie mi se părea că merge, pentru că la școală învățam chestii.

Apoi am înțeles. Agricultura trebuia reformată, pentru că unii trebuiau să acapareze terenurile agricole cele mai bune, și să ia și subvenții de la stat. Și am înțeles de ce trebuia făcută și reforma în sănătate prin schimbarea formei nu a fondului (care fond spune și acum: ai bani, te tratezi, n-ai bani?, gisu lăpu), pentru că unii trebuiau să sugă din sistem cât mai legal cu putință. Și sug și azi, bine-mersi, vedea-l-aș pe Nicolăescu la ocnă pe viață, și nu doar pe el.

Apoi am înțeles și de ce trebuia reformată educația așa, pentru că proștii n-au idei, nu se revoltă și stau capră la tot ce-și dorește clasa politică. Desigur, democratic aleasă. Și am înțeles și cum funcționează democrația: la Bac am avut rezultate mai de grabă modeste (media: 9,31) pe lângă elitele administrative ale vremii și am văzut cum copii de magistrați, șefi, șefuți și privatizați iau note mari, în timp ce copiii pulimii muncitoare, ca mine, trebuiau să se mulțumească cu niște rezultate mai modeste pentru că, nu-i așa, n-am vrea să le facem genialilor ălora concurență…

Într-o țară normală, primarul care pune gropile în drum nu are cinci mandate. Ministrul educației care-i educă pe copii în spiritul “păcătoșii ard în iad” este spânzurat, pe principiul libertății religioase care trebuie să existe și la copii, nu doar la adulți (ceea ce nu se întâmplă), într-o țară parlamentarul incompatibil este demis fără drept de apel, pentru că parlamentul – Doamne fute-i-aș! – nu este deasupra legii iar interesul politic nu poate fi deasupra dreptului cetățenilor.

Într-o țară normală, dacă ne-am dori o țară normală, PDL-ul n-ar mai fi votat pentru lucrurile pe care nu le-a făcut, iar USL-ul ar fi desființat întocmai pentru lucrurile pe care le-au făcut.

Într-o lume normală, oamenii nu și-ar agăța avutul în cuie strâmbe și ruginite, nu știu de ce își agață speranțele de politicieni. Dar revolta mea nu este împotriva politicienilor, nicidecum, ci împotriva mea, a ta, dragă cititorule, a noastră, ca popor, pentru că suntem duși într-un sens negativ.

N-avem infrastructură, n-avem agricultură, n-avem sănătate, n-avem justiție, n-avem viitor, dar avem iluzia că unii sunt mai buni ca alții. Dar nu avem certitudinea că noi, cetățenii, suntem deasupra lor. Deci n-avem decât umilința faptului că suntem conduși ca vitele pe un ogor din ce în ce mai uscat. Desigur, în timp ce ei ne păstoresc spre pășuni mai verzi, în timp ce noi ne certăm că unii-s vai albe iar unii-s boi negri, uitând că tot laptele e la ei și la câinii lor media ce ne mână pe unde le este interesul mai mare…

Suntem niște proști. Mă credeți că suntem niște proști? De câți bani s-a muncit în țara asta, și câți bani s-au făcut cu adevărat, puteam cumpăra Moldova de la ruși, puteam face doar autostrăzi în loc de drumuri naționale, puteam avea kilowattul cu un bani sau doi și puteam avea pâine și apă.

Acum ce maica mea dragă avem?