Limbajul cognitiv

Am o problemă cu limba română. Constat asta întrucât doar arareori reușesc să spun sau să scriu exact nuanța în care gândesc subiectul expunerii, iar chestia asta mi-a dat de gândit de ceva vreme și am ajuns la concluzia că limba română nu-mi permite exprimarea facilă a nuanțelor intime ale gândirii.

Mă gândesc că poate limba engleză are 300,000 de cuvinte dintr-un motiv just. Mă gândesc că și alte limbi sunt bogate în cuvinte uzuale întocmai pentru aceasta.

Desigur, aș putea folosi tot felul de cuvinte din Dex ca să potrivesc cuvintele să exprime o nuanță cât mai apropiată de ceea ce gândesc, dar atunci aș fi prea elitist sau poate limbajul mi-ar deveni excesiv de bogat, iar sensurile se vor pierde prin hățișul cuvintelor.

Problema mea, ca să fiu mai explicit, este că într-un fel gândesc o chestiune și într-un alt fel aș putea-o așeza în limba română, ca și cum aș încerca să fac un ceas mecanic folosind piese de locomotivă cu aburi.

În fine, mi-ar plăcea să existe un dispozitiv care să ia acea zonă din creier unde gândul prinde contur și să o exporte spre a le oferi tuturor disponibilitatea de a înțelege exact istoria unui gând, pentru a înțelege profunzimile unui gând.

Cine știe, poate că m-ar plăcea să fiu un fel de telepat de precizie care să ia gândul și să-l expedieze către ceilalți precum cuvintele? Mă gândesc că la început a fost cuvântul, iar unii și-au dorit mai mult decât cuvinte, așa apărând propozițiile și frazele. Apoi au apărut frazele și limbajul complex.

Poate că ar fi timpul să inventăm ceva superior, un limbaj cognitiv universal, în care gândurile să aibă abstracția unor cuvinte și-n care, astfel, comunicarea în fraze de gânduri să fie mult mai bogată? Eu da, asta îmi doresc.

N-ar fi ceva? În loc să spui “Te iubesc!” să comunici “istoria gândului și a trăirilor mele care mă fac să tresalt de bucuria de a trăi și a iubi și a exista, cu reflexii a tot ceea ce am simțit vreodată în materie de iubire, dezamăgire și singurătate, cu tot ceea ce am fost și sunt și cred că lângă tine aș putea fi”? Vă dați seama ce revelatoare ar fi discuțiile cu marile genii, când aceștia ne vor arăta viziunea lor asupra lumii?

E ca și cum limbajul cerebral ne-ar hiperconecta la un nivel echivalent cu nivelul la care limbajul actual ne influențează, comparativ cu nivelul limbajului de la începuturile civilizației.

Vouă cum v-ar plăcea să puteți trimite gânduri complexe cuiva, oricui, fără riscul de a fi înțeleși sau judecați greșit? Și oare cum va arăta civilizația atunci?

8 Comentarii

  1. Putzanu' 13 septembrie 2012 la 11:32 - Raspunde

    cam perversa este dorinta ta de exprimare!
    De ce ai vrea sa sti ce gandeste fiecare om??

    • Robin Molnar 17 septembrie 2012 la 09:06 - Raspunde

      Nu aș vrea să știu ce gândește fiecare om, aș vra o comunicare mai bună!

  2. TNH 13 septembrie 2012 la 21:29 - Raspunde

    Mă gândesc că engleza are 300,000 de cuvinte uzuale pentru că lumea le foloseşte, nu pentru că există şi stă praful pe ele. Când vom depăşi obsesia asta de standardizare, de a eticheta lucrurile cu e bun/e rău, îmi place/nu-mi place, mă impresionează/nu mă impresionează şi vom accepta diversitatea din jurul nostru ca pe o întâmplare fericită, vom folosi şi noi 300,000 sau poate chiar 500,000 de cuvinte în mod uzual, moment în care limba română va deveni visul oricărui englez dornic de exprimare nuanţată.

    • Robin Molnar 17 septembrie 2012 la 09:07 - Raspunde

      Interesantă perspectivă, s-ar putea să ai și dreptate. Uite că la asta nu m-am gândit.

  3. joita lucian 14 septembrie 2012 la 13:07 - Raspunde

    Stiu ca suna ciudat dar de multe ori mai ales chestii de suflet nu stiu de ce parca le zic mai usor in engleza….dar nu ma intreba de ce!

    • Robin Molnar 17 septembrie 2012 la 09:09 - Raspunde

      Pentru că este mai ușor să minți în engleză. 😛

  4. ciresica 15 septembrie 2012 la 18:27 - Raspunde

    eu cred ca sunt mai aparte. as prefera ca sentimentele sa fie expuse in 2-3 cuvinte, iar faptele sa imi arate mai multe. si as prefera sa aud mai mult “te iubesc” decat o sumedenie de alte descrieri.
    sau ca sa fiu mai succinta: prefer fapte si nu cuvinte care sa imi arate sentimentele

    • Robin Molnar 17 septembrie 2012 la 09:10 - Raspunde

      Firește. Mai interesant ar fi un limbaj avansat pentru tehnică.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.