Văzusem într-o zi o fază care m-a scandalizat. În faţa unui bloc, la o bancă, stăteau vreo 6 persoane. În jurul blocului erau trei puişori de pisică ce se plimbau pe acolo. La un moment dat, din scara blocului iese o femeie grasă, pe la vreo 45 de ani, blondă şi proastă.

Iese din scară cu un puişor de pisică negru în mână, înjură puiul şi-l aruncă cu putere într-o tufă, râzând. Cei de la masă, genul de pierde vară extrem de cunoscut, râdeau alături de ea. Am crezut că tâmpesc. Deja vedeam negru în faţa ochilor. Îmi venea să merg să o dau cu capul de bordură până mă plictiseam.

Nu sunt absurd, înţeleg că viaţa umană este mai importantă decât cea animală (hai să nu deschidem dezbaterea asta că altul este subiectul), însă răutatea brută şi nesimţirea crâncenă mă fac să dau în turbare multiplă, să văd roşu în faţa ochilor. Ce mai, în asemenea cazuri cu greu reuşesc să-mi păstrez cumpătul.

De fapt sunt mult prea mulţi oameni pe lumea asta care au tot felul de apucături şi de porniri care nu i-ar face cinste nici unui animal, darămite om! Şi aşa aş vrea să le plătesc cu aceeaşi monedă cu care se manifestă ei… Cred că aş obosi să bat la ei ca la sacul de fasole, dar tot nu m-aş opri. Pentru că o caută, iar cine o caută de obicei o şi găseşte.

Am învăţat că nu poţi lupta împotriva răutăţii decât cu răutate. Pentru că unii oameni doar atâta cunosc şi deşi ştiu că "dacă te cobori în mocirlă te mănâncă porcii", nu văd o alternativă eficientă.