Acum 23 de ani
Acum 23 de ani, pentru a doua oară într-un secol, același secol, democrația românească a fost înfrântă violent de niște bolșevici ce au dorit – și reușit – o spoire a țării până la un nivel pe care imaginarul colectiv nu l-ar fi putut atinge.
Acum 23 de ani, țin minte ziua, niște patruclase manipulați politic au omorât niște oameni numai pentru că aceștia credea în niște principii și pentru că s-au crezut și s-au simțit liberi. Ceea ce, istoria ne-a arătat, într-un regim neo-comunist este periculos mortal chiar.
Acum 23 de ani „Ați mințit poporul cu televizorul!”, sindicatele, primarii, consilierii locali și chiar și cu preoții…
Am învățat că Iliescu nu va plăti pentru asta, țara este încă prea bolnavă pentru a extirpa așa un cancer, faptele – oricum – s-au prescris (după trei mandate de-ale lu Ilici, cine-i mai putea sta împotrivă?), dar sângele rămâne.
Pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, istoria ne va cataloga drept niște curajoși lași. Curajoși pentru că ne-am aruncat în luptă împotriva comuniștilor. Și lași, pentru că n-am avut curajul de a lupta până la capăt.
Cinste eroilor neamului!




Tot ne batem cu punu-n pieptca facem ca dregem, dar ai zis destul de bine: suntem doar o adunatura de niste lasi, care nu stim ce vrem…
Și? Facem ceva în privința asta?
Cred ca nu din moment ce ne place sa stam in fata tv-ului sa il urmarim pe Capatos cum se cearta cu nu stiu cine!
N-aș generaliza. 😉