Adultul este omulețul de zăpadă și urma bulgărilor săi

Oameni diferiți sunt motivați diferit în a-și urmări generozitatea. Unii, zgârciți, dăruiesc din orgoliu, din nevoia de atenție sau din alte motive meschine. Alții, printre care mă număr și eu, dăruiesc unei proiecții a unui ego din trecut, într-o situație în care s-au cândva s-au găsit,  această proiecție fiind, mereu, altcineva. Iar unii, foarte puțini, dăruiesc pur și simplu, pentru că așa înțeleg ei să acționeze, făcând un bine nereflectat musai în cineva sau ceva.

Maldăr de cutii cu dulciuri și jucării la mine pe birou - #shoebox 2013 (2)

Maldăr de cutii cu dulciuri și jucării la mine pe birou – #shoebox 2013 (2)

La ce vreau să ajung, și nu ca să mă laud, că n-am cu ce: se apropie finalul de an, cel cu bunătatea accentuată la căldura unei sărbători cu origini păgâne, și mereu sunt copleșit nu de prezentul acceptabil în care mă regăsesc, ci în trecutul trist de care nu pot să mă desprind, cum nu poți să te desprinzi de-un picior leneș și să pleci mai departe.

Pe de-o parte nici nu vreau.

În fond, ceea ce am trăit, ceea ce am suferit, este o parte din mine, cum o parte din mine este amiaza când am adormit înghețat pe casa scării, în fața ușii, răcit bocnă, până m-au găsit părinții, să mă bage-n casă.

Mi-era frig, fâșul albastru comunist era dintr-un material prost ce mai mult mima îmbrăcămintea de iarnă decât oferea protecție.

Dulciuri și jucării în cutii - #shoebox 2013 (4)

Dulciuri și jucării în cutii – #shoebox 2013 (4)

Cumva, cred că sufletul este precum în povestea cu Hansel și Gretel, cu câte o firmitură lăsată în trecut, omul fiind nu doar o proiecție atemporală a ceea ce este în prezent, ci este însăși dâra care pornește din trecut, ca un bulgăre care se rostogolește spre infinit pentru a cădea în hăul spre nicăieri.

Vedeți Dumneavoastră (?), omul n-ar putea fi, niciodată, complet fără dâra ce pornește din trecut, ci ar fi doar niște bulgări risipiți ce urmează doar a se topi în scurgerea vieții.

Așa și eu.

Țin minte când primeam pungile de sărbători de la sindicat, singurele zile cu adevărat plăcute din an – din punct de vedere copilăresc – fiind acelea când părinții veneau acasă cu câte o plasă cu cadouri pentru fiecare. Și nu mi-e rușine să o spun, cu cuțitul rădeam și firmiturile de pe coaja de banană, după ce o desfăceam și fiecare banană era ca o gură de aer ce mă-ntrema din asfixierea sărăciei cotidiene.

Dulciuri și jucării în cutii - #shoebox 2013 (3)

Dulciuri și jucării în cutii – #shoebox 2013 (3)

Sigur, pe vremea aceea cu toții eram săraci, cu foarte puține excepții, iar cazul meu u era unul special. Toți eram așa. Dar acest articol nici măcar – după cum veți vedea – nu este despre mine, deși este scris din perspectiva mea.

Țin minte că eram mort după dulciurile Ulker, căci din acelea primeam, și-mi făceam o strategie pe zile, ce să mănânc, când, să-mi ajungă cât mai mult și, dacă aveam biscuitele meu Albeni sau biscuiții aceia rotunzi cu albuș albe pe ei, nu mai eram sărac. Sau, mă rog, eram sărac într-un mod tolerabil: față de sărac cu nimic, eram un copil sărac, c-o ciocolată.

De fapt, complexitatea amintirilor acelor ani este o povară și o comoară și indiferent de cât aș câștiga acum sau de ce aș deține, o partea din mine, partea aceea din trecut, va fi mereu săracă, dar nu îndeajuns de săracă încât să nu se înscrie în “sindicatul compasiunii”.

Dulciuri și jucării în cutii - #shoebox 2013 (1)

Dulciuri și jucării în cutii – #shoebox 2013 (1)

Care “sindicat” (în speță, doar o adunare de oameni generoși), printre altele, se ocupă și de ShoeBox. Și am fost astăzi la Biblioteca Județeană Octavian Goga din Cluj, la Secția Pentru Adolescenți, să oferim niște cadouri, adică să lăsăm niște urme din noi spre a fi adoptate de către prezentul unor copii săraci de acum, pentru a le îmbunătăți omniprezentul ego atemporal pe care-l vor avea în viitor.

Este, cumva, ca un mesaj spre viitor transmis prin sufletul unui copil, precum un răvaș pe care-l preia un porumbel călător spre a-l întoarce peste ani și mări și vremuri.

De aceea și spun că adultul este omulețul de zăpadă și urma bulgărilor săi, pentru că luăm câte puțin de la fiecare, ca și cum fiecare gest de bunătate ar fi precum un pufos fulg de nea care se strânge laolaltă cu alți fulgi – alte gesturi de bunătate – pentru a crea ceva frumos.

Dulciuri și jucării în cutii - #shoebox 2013 (6)

Dulciuri și jucării în cutii – #shoebox 2013 (6)

Plus de asta, din imaculat se trage însăși esența umanității, dar acesta este, deja, un cu totul și cu totul alt subiect, la fel cum un alt subiect este și acela că, în fața noastră, niște tineri au venit cu douăzeci de cutii de bunătate, ceea ce mi s-a părut deosebit.

Și mai trebuie să spun ceva. În România anului 2013, oamenii stăteau la coadă pentru a face un gest frumos, voluntar, benevol și frumos și cred că asta spune ceva despre noi, despre oamenii de dincolo de știrile de la ora cinci.

Apoi, maldărul de cutii așezate frumos m-a îmbujorat într-un mod profund și eram pornit să-l sun pe Vali și să-l felicit pentru inițiativa frumoasă pe care a împărtășit-o cu noi și la care atât de multă lume frumoasă a aderat.

Maldăr de dulciuri și jucării în cutii - #shoebox 2013 (5)

Maldăr de dulciuri și jucării în cutii – #shoebox 2013 (5)

Am certitudinea că atâtea mesaje pozitive trimise de-acum spre sufletele viitorilor adulți vor face lumea mai bună, vor face România mai bună și sunt sigur ShoeBox a împărțit mai multă fericire decât…

Dar nu contează, nu se cade să facem comparații nedemne de așa un gest frumos, și sper doar că-n fiecare cutie, fiecare copil va găsi măcar pe-atâta bucurie pe câtă găseam și noi, când ne-a fost vremea de a ne bucura de lucruri care astăzi ne par atât de trivial de procurat.

2 Comentarii

  1. Valentin Vesa 13 decembrie 2013 la 22:37 - Raspunde

    Multumesc frumos! Scris frumos, cu suflet.

    • Robin Molnar 13 decembrie 2013 la 23:50 - Raspunde

      Și eu îți mulțumesc frumos pentru inițiativă!

      P.S. Eu am încercat să te sun azi. 0723…256.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.