Biserica, avorturile și consilierea psihologică

Nu sunt femeie. Nu știu ce simte o femeie când decide să facă avort, dacă decide să facă avort. Nu știu dacă este nevoie de consiliere psihologică înainte sau după avort.

Dar știu că inițiativa bisericii de a introduce consilierea psihologică obligatorie înainte de avort este un abuz de poziție din partea lor. Femeile ar trebui să aibă dreptul de a decide când și dacă să procreeze, în limitele legii, adică atât timp cât mâna de celule din pântec nu înseamnă viață.

Știu că subiectul e greu și cu suporteri de ambele părți. Dacă cineva este împotriva avortului, este liber(ă) să nu-l facă. Asta nu înseamnă că altcineva n-are dreptul de a decide pentru ea. Da, sunt pro-avort, dar nu aici doream să ajung, ci în altă parte.

Ca un făcut, contemplând mintal acest larg subiect, ieri am fost la târgul de carte Gaudeamus din Cluj Napoca. Acolo am găsit, printre altele, următoarea lucrare de sociologie antropologică: Ciclul vieții familiale la românii din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX (ed. de texte, st. introd. și note Ioan Bolovan, Diana Covaci, Daniela Deteșan,… – Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2009, ISBN 978-973-610-937-9).

În această lucrare, la paginile 23 – 24 am citit asta:

Așa după cum bine se știe, încă din Evul Mediu, Biserica a controlat și reglementat problemele căsătoriei și familiei, statul modern intervenind, corectând și corelând momentele majore din viața individului. […]

Mobilitatea populației în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, introducerea succesivă de către stat a unei legislații laice în privința căsătoriei și a problemelor matrimoniale, care elimina treptat influența bisericii asupra vieții intime a cetățenilor, toate au influențat […] ciclul vieții familiale.

Cred că asta demonstrează că cei care sunt de acord cu reintroducerea bisericii în viața intimă a individului sunt cel puțin retrograzi, ca să nu spun mai mult. Cred că nicio constrângere morală sau politică externă nu poate și nu trebuie să decidă ce se întâmplă în intimitatea cetățenilor.

Pentru mai detalii savuroase privind imixtiunea bisericii în viața privată a oamenilor, trimițând nevestele la soți abuzivi și altele mai rele, vă recomand să citiți pe îndelete lucrarea menționată. Ieșiți la aer liber și citiți cartea, după aceea priviți-i în ochi pe cei care încearcă să impună ceva.

QED!

Voi ce părere aveți, în general, despre obligativitatea de a face orice?

8 Comentarii

  1. TNH 30 martie 2012 la 13:49 - Raspunde

    Singura obligativitate cu care sunt de acord este că nu trebuie să încalc drepturile celorlalţi oameni.

    Cât despre avort, am o părere bine definită: niciun copil nedorit nu e fericit. Copiii nedoriţi şi daţi acum spre adopţie sunt suficienţi pentru câţi oameni ar vrea să ia unul acasă.

    Am auzit că e greu să fii părinte. Oare când ai un copil pe care nu-l vrei, nu-l iubeşti, de care nu te ocupi, pe care te răzbuni că ţi-a încurcat viaţa, rămâi un om normal la cap? Dar copilul cum va creşte? Fericit? Nu cred. Atunci când va fi mare va dori să fie altfel decât părinţii lui. Poate nici nu va dori să aibă copii. Asta e societatea în care vrem să trăim? O lume de oameni resentimentari?

    Dragoste cu de-a sila nu se poate. Nu înţeleg de ce o femeie trebuie să-şi justifice sentimentele în faţa legii, chiar nu înţeleg, mai ales că încă nu s-a inventat metoda de contracepţie 100% sigură ca să spui că e vina ei că nu a prevenit sarcina.

  2. Nelly 30 martie 2012 la 14:58 - Raspunde

    La consiliere psihologica din partea Bisericii ar trebui sa se duca si barbatul, de ce numai femeia.

  3. ciresica 31 martie 2012 la 06:43 - Raspunde

    Bun!!!! In ceea ce priveste biserica: se pare ca astia vor sa se bage din ce in ce mai mult in vietile oamenilor. Si este deranjant. Cine nu stie inainte de un avort medicul discuta cu tine, iti explica riscurile atat cele fizice, cat si cele psihice. Mai apoi tine de decizia fiecaruia.
    Unul din motivele pentru care astia nu vor sa se mai introduca avortul este faptul ca populatia romaniei este in scadere si astora nu mai are cine sa le ia masini/case/aur. Cred ca sunt panicati. Tinerii nu prea mai sunt adeptii bisericilor si automat ca spera si astia la lucruri mai frumoase.

    • Robin Molnar 31 martie 2012 la 15:06 - Raspunde

      Nu știam, mi se pare firesc să fie consiliere înainte, dar nu de către biserică ci de către medic, nu obligatori, ci opțional.

      • ciresica 31 martie 2012 la 17:35 - Raspunde

        Li se explica mai ales daca sunt tinere. La un moment dat stiu ca li se propunea sa discute si cu un psiholog dupa. Dar important este faptul ca li se explica procedura, cum decurce tot procesul.
        Biserica ar veni cu argumente de genul: ucizi copilului celui de sus si bla bla bla.
        Cei de la spiral nu te judeca si nu te intreaba de ce faci asta. Ei doar se asigura ca esti constienta de ceea ce faci.
        Am o prietena care a facut avort acum ceva ani si ei i-au aratat instrumentele si i-au explicat in detaliu procesul. A si zis: “daca fac un copil ma ajuta biserica sa il cresc? Imi da bani de scutece sau de gradinita/scoala si facultate? NU! Prefer sa fiu pregatita sa am un copil mai tarziu decat acum si il chinui doar ca asa spune biserica”

        • Robin Molnar 09 aprilie 2012 la 08:40 - Raspunde

          Sărăcia este o stare care-i este prielnică bisericii.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.