10 Comentarii

  1. ciresica 09 februarie 2011 la 11:38 - Raspunde

    Pot sa intreb ceva: de cat timp il cunostea pe tipul ala? Eu nu merg nicaieri cu “el” fara sa il prezint parintilor si fara sa le dau toate detaliile [unde mergem, numere de telefon, etc] Adica nu ma lasa sa merg asa de nebuna cu el. Am 25 de ani, dar asta nu ii impiedica sa il verifice. Asa am fost obisnuita si asa fac. Si daca doamne fereste s-ar intampla sa trec prin asa ceva daddy al meu sigur l-ar omori pe ala. L-ar calca in picioare pana i-ar spune unde sunt.

    • Robin Molnar 09 februarie 2011 la 11:40 - Raspunde

      Nu mai știu exact, mi se pare că erau împreună de vreo doi (!) ani, numai că el era mare cartofor și avea datorii la cărți. Mi se pare că a fost primul iubit al fetei.

  2. ciresica 09 februarie 2011 la 11:45 - Raspunde

    Si in doi ani de zile ea nu si-a dat seama ce fel de om este? Scuza-ma ca spun, dar in cazul asta tipa pare cam prostuta.

    • Robin Molnar 09 februarie 2011 la 11:48 - Raspunde

      La nivel pur teoretic, ai dreptate. Pe de altă parte, gândește-te la relația ta cu primul iubit și spune-mi dacă nu ai fost măcar puțin naivă. Și, pe undeva, este și firesc să fie așa.

  3. ciresica 09 februarie 2011 la 11:52 - Raspunde

    Am fost naiva, dar nu suficient cat sa plec undeva cu el.
    Robin este firesc sa fie naiva, dar este firesc sa aiba grija si sa fie precauta. Un om nu il cunosti toata viata…ea chiar credea ca o sa il cunoasca pe respectivul dupa 2 ani? Dar na! Este strict punctul meu de vedere

    • Robin Molnar 09 februarie 2011 la 12:00 - Raspunde

      La vârsta aia sincer n-ai ce să ceri. =)) 19 ani nu înseamnă maturitate ci aventură.

  4. ciresica 09 februarie 2011 la 12:03 - Raspunde

    Mnooo… eu am avut relatia ceva mai tarziu. Si creierasul meu era poate un pic mai matur, dar…asta nu tine de maturitate, ci de educatia primita.

    • Robin Molnar 09 februarie 2011 la 12:08 - Raspunde

      Cred că este o combinație de amândouă. La 17 ani iubești un om într-o formă ciudată emoțional, care formă poate dura ani. Și nu vezi adevărul, ci o deformare a iubirii. Și nu știu să spun dacă în astfel de momente rațiunea este mai puternică decât pasiunea (instinctul), sau avem de-a face cu o excepție.

      Oricum, nu știu cât de mult i se poate imputa ei faptul că a fost o sclavă sexuală. Parcă de la a fi naivă și a plăti pentru asta cu o dezamăgire în iubire până la a fi naivă și vândută pe post de carne vie este o cale cam lungă.

  5. ciresica 09 februarie 2011 la 12:13 - Raspunde

    Corect!
    1. la 17 ani nu cred ca ar fi fost suficient de matura si stabila emotional incat sa spuna “Te iubesc!”
    2. este o lectie pe care a invatat-o intr-un mod infiorator.
    3. data viitoare o sa aiba mai multa grija cand o sa isi doreasca sa faca un asemenea pas. Eu raman la parerea mea: prefer sa anunt 100 de persoane unde sunt si la ce numar ma pot gasi decat sa risc

    • Robin Molnar 09 februarie 2011 la 12:15 - Raspunde

      Pe vremea aia nu erau telefoane mobile sau, cel puțin, nu atât de multe ca acum. S-a spus și trenul cu care vor merge și hotelul unde vor sta, doar că n-au mai ajuns.

      Sincer, cred că oricine ar fi putut-o mușca așa.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.