O generație predispusă la eșec…
Mă uit în jur, la generația mea de sacrificiu. Mi se pare că am fost sacrificați cam degeaba și, văzând că mulți se întorc înapoi în Valea Jiului, după ce au trăit mai mulți ani în orașe de succes, tind să cred că unii dintre noi am fost programați să eșuăm. Sau să nu atingem decât iluzoriu apogeul.
Mă rog, nu cred că „programați” este termenul corect, ci cred că succesul este un loc prea luminos pentru mulți din generația mea care, scoțând capul din întunericul neputinței, s-a speriat de lumina succesului și s-a afundat înapoi orbit de lumina rece și îmbătătoare.
Nu cred în fatalisme, dar când generația din care faci parte, care prezintă simptome precum însingurare și lipsa acută a relațiilor de căsnicie, nu poți să nu te întrebi câte umbre mișună pe sub apa neștiut de adâncă a rănilor tăiate în noi în anii 1990.
Poate că noi am fost generația de sacrificiu spiritual? Poate pentru succesul țării noi trebuie să eșuăm?
Cel putin in ultimii 50 de ani, in tara noastra tot generatii de sacrificiu au fost.
50, 70 sau 80, pe acolo.
Nu ..nu trebuie nimeni sacrificat pentru bunastarea nejustificata a altora….este nedrept….fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce merita!
Apă, paie și bătaie, dacă mă întrebi pe mine.
Ai..fi bun sa conduci….tara:))
Poate. Dar aș muri împușcat.
Cu siguranta….s-ar gasi si pt tine un glont!
:))
Da, pentru mine s-ar găsi.
Întoarcerea „acasă” nu e neapărat un semn rău de eșec al individului. Pe mine încă mă miră cât ești de prins în mireasma „orașelor de succes”.. unde dragul meu prieten sunt acelea îmi e imposibil să definesc.
De când ești matale rezident prin Cluj? Dacă lucrurile la nivel de societate pornind de la cel al individului singular și până la cele colective și oarecum abstracte (instituții de stat sau particulare) nu se vor schimba profund, aș vrea să ne auzim peste vreo 2-3 ani când aroma fetidă a orașului aparent mișcător și viu o să devină ceva de nesuportat.
Eu unul încerc să scap din el (Brașov) și să mă întorc fie de unde am plecat, fie undeva asemănător, îmi caut mie și familiei o oază de libertate imposibil de avut aici, acum.. orașul s-a schimbat față de acum 7-8 ani.. și s-a schimbat în rău, în penibil (oamenii l-au schimbat). Mă distrează la culme titulatura „Brașov, oraș de poveste”.. poate una horror :))
Eu m-aș întoarce acasă chiar azi, de aș putea, nu asta e problema. Problema este că oameni care puteau face mult mai mult au renunțat și acum fac mai nimic…