Obiceiuri în familie
Cred că este foarte important pentru orice familie să-și dezvolte niște obiceiuri, niște tradiții, întrucât acestea au buna menire de a apropia membrii familiei și, mai mult, de a crea un mediu stabil ceea ce, trebuie menționat, este vital pentru bunăstarea unei familii.
De exemplu, mie îmi place când toată familia se strânge la masă măcar odată pe zi, la prânz sau la cină, de obicei la cină în timpul săptămânii și la prânz în weekend. Îmi place pentru că, pe lângă simbolistica de a împărți o coajă de pâine, mai are loc și o anume socializare pentru o mai bună adeziune între membrii familiei.
La fel, îmi place foarte mult când, în perioada sărbătorilor, măcar, membrii familiei se strâng laolaltă la o masă festivă fie, măcar, și pentru câteva ceasuri la un pahar de vin bun și o masă bună, în compania loială a membrilor familiei și unor prieteni apropiați.
Nu în ultimul rând, cred că un alt obicei frumos în multe familii din lume este masa festivă de duminică, un pic mai altfel decât în alte zile ale săptămânii. Și aș vrea ca pe drumul evoluției noastre ca specie, ca societate, să păstrăm obiceiurile acestea.
Din păcate, cam acestea sunt singurele obiceiuri în familie despre care pot să vorbesc. Dar poate mai știți și voi câteva?
Urăsc mesele festive, nu contează dacă sunt în doi sau cu prietenii. Le urăsc pentru că sunt formale, chiar dacă la masă s-au aşezat doar doi oameni.
Nu toate mesele sunt formale. Dacă o să mă vezi mâncând sarmale cu mâna sau de-astea, să știi că nu va fi formal. =))
De ce totul trebuie sa se invarta in jurul bagatului la mat? Eu detest sa stau la masa cu altcineva. Pentru ca se pare ca nimeni nu stie sa-si vada de propria farfurie si simte nevoia sa comenteze mancatu’ altora.
Nu mi se pare că alții comentează și nici nu-mi pasă, sincer să fiu. =))
Când eram copil, aveam în familie o astfel de tradiţie. Masa de dumincă. Trăgeam masa de la perete şi ne adunam tot familionul la masă, la poveşti, la hăhăială şi la bancuri cu ceaşcă care trebuiau să rămână la aceea masă.
Uneori mi-e dor de acel prânz.
Poate acum, când fiecare este pe la casa lui şi problemele lui, poveştile acelea şi scuţiile ar avea o mult mai mare importanţă.
Așa mă gândesc și eu.
nu uita ca orice zapada se topeste si orice traditie se schimba
Bună asta!