O chestiune de inginerie

Nu știu școala românească de construcții civile și industriale ce tradiții are, dar nu cred că este prea inovativă, altfel ar fi aplicat de mult metoda inginerească de a amplasa guri de canalizare în locurile unde sunt treceri de pietoni.

Dacă stau să mă gândesc bine, cred că romanilor nu le plăcea să meargă prin apă rece când se topea zăpada, așa că amenajau sisteme de canalizare prin care să nu fie nevoie să îndure un jeg nenecesar. Ia acum, la aproape 1800 de ani de la Retragerea Aureliană, noi în continuare amplasăm gurile de scurgere oriunde altundeva decât în dreptul trecerilor de pietoni unde, pe o vreme minunată precum cea de afară, se face o fleșcăraie de nedescris.

Tot e bine, zic, faptul că n-am uitat, precum barbarii care am fost, rețeta cimentului. Că praful se alegea de noi ca de Combinatul Victoria din Călan. Totuși, mai în glumă, mai în serios, nu facem ceva cu prostia asta atât de facil de rezolvat pe viitor? Sau o să ne bălăcim, ca și până acum, prin mocirlă?

6 Comentarii

  1. Stefan 19 februarie 2012 la 10:44 - Raspunde

    Eu sunt inginer naval, dar am lucrat o perioada ca ucenic la un arhitect de top.
    Din experienta mea din perioada aceea pot spune ca “nu sunt bani”. Cand se face proiectul de reabilitare a unei strazi, proiectantul propune o serie de lucrari. Mai apoi face o estimare a costurilor pe care le pune intr-un deviz. Acolo se specifica clar:
    1. asfalt = X1 lei
    2. canalizare la trecere de pietoni * X bucati + conducte + … = X2 lei
    3. intretinere pe an * N ani = X3 lei
    4. vopsire marcaje si treceri de pietoni = X4 lei
    5. canalizare de tipul Y = X5 lei
    etc.
    Se prezinta apoi cu documentul la beneficiarul lucrarii, care de obicei e consiliul local sau primaria. Acestia se uita la total, le cade fata dupa care zic “noi avem bugetul de X1/100 + X5/2 Lei”.
    Rezultatul este ca se sparge soseaua existenta, se pune o tentativa de canalizare generala, apoi se astupa cu moloz, se peteceste gaura facuta si din ce mai ramane mai arunca badea Vasile 2-3 “plombe” unde sunt gaurile mai mari pe restul soselii.
    Asta e un caz. Altul e cel in care se plateste aceasi lucrare patetica la pret de 10-100 ori urmand o parte din bani sa se intoarca la partidele noastre minunate.
    Iar alt caz minunat e cand nu exista nici un fel de proiectare. Adica, firma de constructii a nepoatei senatorului M castica o licitatie, face o colectie de avize si semnaturi (cam cum colectam noi in copilarie cartonase de la guma de mestecat), ia 30 de boschetari si betivi, adauga o masina de facut asfalt, o basculanta si multe lopeti, dupa care baga tare si asfalteaza.
    Legea prevede multe si marunte, dar cine sa o aplice? Cei care stiu ce inseamna controlul calitatii si le pasa, ori sunt la pensie ori au plecat afara.
    Concluzia … e prea dureroasa sa o mai mentionez.

    • Robin Molnar 29 februarie 2012 la 20:55 - Raspunde

      Mda, asta cam explică multe. Să înțeleg că sunt trecute pe proiecte, dar nu sunt finanțate… Curat murdar.

  2. @iulian 29 februarie 2012 la 17:47 - Raspunde

    buna observatie… dar de ce dupa ce se toarna asfalt la 2 zile vine unu si il distruge pe motiv ca a uitat sa puna o teava???? suntem in roma antica, nu in romania

  3. @iulian 14 martie 2012 la 14:49 - Raspunde

    asa este #robin molnar… dar pe cine sa injuri… ??? arunca vina unii pe altii

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.