Nu cred că vom putea merge mai departe ca țară, continuând cu aceleași eterne metehne pe care le clasificăm ca fiind „balcanice”, deci întrucâtva dincolo de controlul nostru.

Nu cred că vom evolua pozitiv în continuare câtă vreme n-are loc și o modernizare a societății românești în ansamblul ei, câtă vreme sprijinim nemunca, nimicnicia, lipsa de onestie, câtă vreme tolerăm manevrele șmechere și așa mai departe. Pur și simplu, nu cred că putem face mare brânză în secolul XXI cu o societate civilă la nivelul anilor 1950.

În secolul XXI, statele pun preț pe educație, uneori și peste 10% din PIB, iar noi încă mai sperăm să putem oferi un maxim de 6%.

În secolul XXI, oamenii se oferă voluntari să facă tot felul de chestii, de la curățat țări la operații complicate pe creier.

În secolul XXI, când se pune preț pe umanitate, setarea noastră, ca popor, este implicită pe bani, pentru că numai fraierii lucrează pe gratis, după cum spune și legea donațiilor din România, foarte modernă pentru anul 1917, votată și promulgată după 1990, și aia după nesfârșite dezbateri.

Cred că, anual, în România vin peste 10,000 de voluntari străini să ne învețe chestii, de la medicină la fizică, la ce vreți voi. Și unii oameni se oferă voluntari să-i asculte. Dar și mai puțini se oferă voluntari să dea mai departe ceea ce au învățat, pentru că nici nu au cadrul social și legislativ necesar, fie nu au cui, că nu se oferă lumea voluntară să învețe, fiindcă „merge și așa”.

De aceea spun, până aici ne-a fost și nu cred că ne va fi prea curând la fel de bine cum ne era în 2007. Pentru că avem nevoie de o modernizare socială a țării, avem nevoie de voluntari care să aducă o schimbare de atitudine și avem nevoie mai multă responsabilitate și asumarea stării de facto a țării în acest moment.

Dar oare știm ce trebuie să facem și ce să schimbăm? Am modernizat un pic Codul Penal (după vreo cincizeci de ani), Civil (după patruzeci de ani) și al Familiei (după un secol?). Și, mai departe?

Pentru concursul Reporter European.