Un pic de retro-acțiune sinceră, vă rog
Dragilor, după cum știți, m-am implicat în campania Uniunii Europene pe teme de voluntariat, scriind cinci articole pe această temă, după cum urmează:
Dragilor, după cum știți, m-am implicat în campania Uniunii Europene pe teme de voluntariat, scriind cinci articole pe această temă, după cum urmează:
Până la urmă, tot binele care se face pe lumea asta, se face pe bază de voluntariat, fie că vrem, sau nu, să înțelegem. Iar eu aș vrea să înțelegem, chiar aș vrea.
Știu că viața de zi cu zi este presărată cu frustrări, neajunsuri și alte cele degrabă dătătoare de nervi. Și totuși, altora le este mai rău. Și, mai mult, încă mai sunt pe lume idealiști care se oferă voluntari pentru a aduce necesara schimbare.
Nu cred că vom putea merge mai departe ca țară, continuând cu aceleași eterne metehne pe care le clasificăm ca fiind „balcanice”, deci întrucâtva dincolo de controlul nostru.
Voi fi sincer: anul acesta n-am participat la Let’s Do It România, fiindcă m-aș fi dus cu băieții, însă n-am avut un contra-argumente la afirmațiile: „Noi curățăm, mârlanii fac la loc.”, respectiv „De ce am curăța iarăși după nesimțiți?”
Sincer să fiu, nu înțeleg de ce oamenii nu doresc să fie voluntari și să-și aducă contribuția la mai bunul mers al societății. Cu excepția unor cazuri mai de grabă sporadice, majoritatea oamenilor au ceva de oferit.
Via Mihai. Un grup de 200 de pensionari japonezi face presiuni asupra guvernului nipon pentru a fi lăsați să se ocupe de criza nucleară de la centrala Fukushima (nu, nu e gata) motivând că ei oricum sunt bătrâni și că și tinerii au dreptul la o șansă la viață fără cancere.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design