Foarte multă lume nu înțelege tehnologia, sau impactul rău real asupra vieții și a muncii omului sau, mai pe șleau, dacă roboții ne vor fura locurile de muncă. Din perspectiva unui care are un loc de muncă ce nu exista acum 20 de ani, deci cu un loc de muncă creat de avansul tehnologic, mă simt cuma dator să expun și perspectiva aceasta.

De câțiva ani încoace, Banca Mondială scoate anual rapoarte privind munca la nivel global și, tot de câțiva ani, Banca Mondială atrage atenția asupra următorului fenomen: avansul tehnologic accelerat creează nevoia unor locuri de muncă ce nu existau în trecut, iar copiii noștri vor avea locuri de muncă în domenii care nu există azi.

Desigur, pentru aceasta, copiii ar trebui educați în sensul ocupării unor locuri de muncă, dar asta se întâmplă de când lumea și se va întâmpla cât va fi lumea.

Firește, cei care nu știu să facă nimic o vor duce greu, probabil mai greu decât înaintașii lor care, la fel, nu știau să facă nimic, dar decalajul de specialitate profesională dintre cei care nu știau să facă nimic și cei care nu știau să facă mare brânză, dar știau să facă ceva, nu era atât de mare precum va fi decalajul dintre cei care nu vor ști să facă mașini și cei care vor coordona roboți.

Cu alte cuvinte, cei care nu vor ști să facă nimic o vor duce mai greu, dar nu din cauza tehnologiei, ci din cauza faptului că oamenii vor ocupa nevoile izvorâte din tehnologie, se vor specializa, vor câștiga mai mult și vor reprezenta o cu mult mai puternică competiție pe resurse.

Treaba asta se vede deja în Japonia, unde oameni de vârsta pensionării se văd nevoiți să lucreze, nu atât pentru că tehnologia le-a anulat locurile de muncă – de fapt, se vede deja fix opusul, că tehnologia creează locuri de muncă ad infinitum – ci pentru că pensia este mică, în comparație cu prețurile care sunt mari, din cauza salariilor mari pe care le au oamenii din tehnologie.

Mă rog, deja observăm două paradoxuri importante:

1. Deși tehnoloica creează locuri de muncă, paradoxal ea creează și sărăcie în pătura socială cea mai îndepărtată de tehnologie.
2. Paradoxal, treaba asta se întâmplă de mii de ani și se aplică la fel: primii oameni erau culegători-vânători, dar au rămas mai săraci decât agricultorii, care au inventat tehnici agricole și le-au dezvoltat. Astfel oamenii care erau mai aproape de tehnologia epocii aveau substanțial mai multe resurse decât pătura cea mai îndepărtată de tehnologie. Apoi la fel a fost și cu prelucrarea metalelor, extracția minieră, ingineria industrială, construcțiile de mașini-unelte, industria auto, acum IT-ul, cine știe ce va fi pe viitor.

Există, firește, și măsuri de ameliorare a sărăciei induse de tehnologice: educarea oamenilor să mai urce o treaptă tehnologică, fie pe aceeași verticală, de exemplu de la agricultura manuală să treacă la cea ușor mecanizată, apoi la cea mecanizată și apoi la cea automată, fie pe verticale tehnologice adiacente, de exemplu construcția de echipamente agricole, pentru cei din agricultură, industria materialelor moderne, pentru cei din industria textilă, și așa mai departe.

Roboții nu ne vor fura locurile de muncă, ci vor crea unele noi, dar cine va fi suficient de calificat încât să le și ocupe? Câți ar vrea să învețe mecanică robotică? Sau întreținerea roboților industriali? Sau designul lor? Prea puțini. Altfel spus, roboții ne vor fura locurile de muncă, dar vor crea altele, mai bine plătite, dacă vor exista oameni care să învețe cât de cât.

Vedeți dumneavoastră, tehnologia creează mai multe soluții decât probleme, însă cineva trebuie să înțeleagă mecanismul și să aplice măcar o parte din tehnicile de ameliorare a mediului social, cu multiple soluții la aceeași problemă. 

Din păcate, probabil că vom vedea opusul, cel puțin în România:

1. În loc să punem roboții să lucreze pentru noi, ne opunem robotizării fabricilor, cele mai evidente exemple fiind în industria auto.
2. Încă nu s-a inventat tehnologia care să ne facă să ne pese și de ceilalți.

În țările cu o mai mare populație de roboți industrial, probabil până în anul 2050 vom avea venitul universal, adică o sumă de bani pe care societatea i-o dă individului, fără obligații. Noi, cred eu, niciodată nu vom ajunge acolo. Sau, dacă vom ajunge, este pentru că vor veni unii să ne civilizeze cibernetic cu forța. 

De ce spun asta:? Păi în codul muncii n-am văzut nimic de interacțiunea profesională dintre om și mașină, obligațiile implementării unor programe de robotizare și alte asemenea. Suntem, cum ar veni, în anii 1990, din punct de vedere macro-industrial, și probabil că vom fi în urma trendului cam cu 50 – 100 de ani. Cum, la fel, suntem în urmă cu toate. 

Legat de cele de mai sus, Forumul Economic Mondial notează că România este țara europeană cu cel mai mare risc de pierdere a locurilor de muncă din cauza robotizării *, nu este de glumă, că valul tehnologic vine, nu este logic să mimăm că suntem struți și să băgăm capul în pământ! Știind că vin roboții, ne pregătim cu locuri de muncă în legătură cu ele? Nu, firește că nu, vom vedea ce vom face când ne va durea, clasic.

Tehnologia ne va ajuta, însă numai noi ne vom salva din sărăcie, dar nu continuăm să ne complacem în ea.

• Via Dragoș Stanca