Așa sună teoria fratelui meu Raul, care analizând viețile tuturor cunoscuților săi, a ajuns la concluzia că ăia care acum cincisprezece ani erau bengoși plini de femei acum sunt niște nefe labagii, respectiv că ăia care aveau un anumit succes atunci, acum sunt niște faliți. Și așa mai departe…

Într-un fel, pe măsură ce ne îndepărtăm de ordinea socială a orânduirii trădătoare precedente, mi se pare firesc să se schimbe sistemul de valori și, deci, ierarhia individuală și socială. Pentru că, de exemplu, un om muncitor va avea mai mult succes în viață decât unul cocoțat prin pile, măcar pentru că este capabil să-și creeze și fructifice noi oportunități de muncă și, deci, poate face bani în mai multe circumstanțe.

De fapt, dacă stau să analizez în profunzime, cred că întoarcerea asta cu fundul în sus este un lucru bun. Este firesc ca oamenii mai capabili și mai sinceri să fie prosperi pe plan profesional și personal. Este așa cum ar trebui să fie.

S-a întors lumea cu susul în jos? Foarte bine. Înseamnă că fundul, ăla tăbăcit, este sus. De ce n-ar fi corect?