Un gând bun pentru omul singur de Crăciun

Pentru unii, acesta este primul Crăciun fără cineva drag. Cât de fericit poate să fie? Omul, singur de Crăciun, nu percepe această perioadă la fel ca noi și poate ar fi uman din partea noastră să ne gândit și la el.

Pentru cineva, este un Crăciun în spital, iar pentru altcineva, este o perioadă în care mai acut se resimte dorul față de animalul de companie care lipsește și va lipsi și în continuare.

Pentru un om, este un Crăciun departe de casă, printre străini, cu datini străine și obiceiuri străine și parcă nimic nu oferă consolare pentru depărtarea de casă, omul singur de Crăciun având o cu totul altă măsură a dorului de casă, de familie, de prieteni.

Omul singur de Crăciun trăiește într-un fel de purgatoriu în care nici nu trăiește cu adevărat, dar nu este nici mort, ci respiră un aer care nu-i dă  mai bună stare, mâncarea nu-i oferă satisfacție iar programul TV nu-i oferă nicio căldură.

De aceea zic, poate că ar fi cazul să ne gândim și la cei nefericiți, la cei internați prin spitale, la cei îndepărtați, la cei îndurerați sau la cei însingurați. Pentru că și ei, fără ca neapărat să ne aparțină, sunt de-ai noștri. Deci, cumva ne aparțin, iar gândurile noastre ar trebui să meargă și înspre ei.

Sărbători ușoare, deci!

L.E. Iată.

7 Comentarii

  1. ice4you 26 decembrie 2016 la 12:28 - Raspunde

    Nu ma pot abtine sa nu te intreb ce inseamna sarbatoarea/sarbatori pentru un ateu (declarat)?! Cum ar putea percepe Craciunul, purgatoriul, singuratatea … si alte alea … cand pentru el nu exista nici una dintre ele cum nici singuratatea nu ar trebui sa fie prezenta. Ce inseamna pana la urma Craciun pentru tine … in afara de povestile cu familia, prietenii cu care te vezi?! Nu te simti mai gol si ipocrit cand le zici “Craciun fericit” desi pentru tine nu inseamna nimic? Nu te simti la fel de gol si impocrit cand le zici “Sarbatori fericite” desi tu nu crezi in asa ceva?! Nu ar fi mai onest si corect sa le zici doar vacanta placuta si sa uiti de cuvinte ca sarbatoare/craciun? Pentru un ateu gandurile bune nu ar trebui sa fie mereu si nimic special in perioada asta?
    E doar o banala curiozitate … ca ma tot straduiesc sa va inteleg pe voi cei care va declarati atei doar pentru ca nu credeti intr’o divinitate, dar in schimb nu renuntati la nimic din ce traiesc non-ateei, cum cred ca ar si trebui dealtfel, dar cred ca nu ati face asta tocmai de teama purgatoriului si singuratatii de care vorbeai mai sus. Sau ma insel? 🙂

    • Robin Molnar 26 decembrie 2016 la 13:07 - Raspunde

      Bune întrebări, merită răspunse pe rând:

      1. Ce inseamna sarbatoarea/sarbatori pentru un ateu (declarat)?!

      Pentru mine înseamnă solstițiul de iarnă, renașterea, faptul că ziua începe să devină mai lungă decât noaptea, reunire cu familia și prietenii.

      2. Cum ar putea percepe Craciunul, purgatoriul, singuratatea … si alte alea … cand pentru el nu exista nici una dintre ele cum nici singuratatea nu ar trebui sa fie prezenta.

      Purgatoriul este o idee, nu există în practică, dar există la nivel ideatic. Fiind o idee, deci, pot jongla cu ea la fel de bine ca unul care crede în existența acestuia. Ca atare, nu am de ce să spun că nu există deloc. Există, doar ca idee și atât, dar există.

      Crăciunul, la fel, există ca și sumă de ritualuri. Nu trebuie să cred în Moș Cărciun ca să fiu de acord că există un ritual al Crăciunului. Credințele mele nu schimbă cu nimic realitatea înconjurătoare: ritul există dincolo și indiferent de credința mea.

      Iar singurătatea cu siguranță că nu-i este specifică religiei, chiar din contră: având conștiința că nu ne avem decât noi pe noi, oamenii, mai abitir simți singurătatea unuia când constați nu doar că ne avem doar noi pe noi, oamenii, dar nici măcar toți oamenii nu au alți oameni, ceea ce-ți produce o stare de întristare profundă.

      3. Ce inseamna pana la urma Craciun pentru tine … in afara de povestile cu familia, prietenii cu care te vezi?! Nu te simti mai gol si ipocrit cand le zici „Craciun fericit” desi pentru tine nu inseamna nimic? Nu te simti la fel de gol si impocrit cand le zici „Sarbatori fericite” desi tu nu crezi in asa ceva?! Nu ar fi mai onest si corect sa le zici doar vacanta placuta si sa uiti de cuvinte ca sarbatoare/craciun?

      Crăciun Fericit! nu am mai urat de mult, ar fi ipocrit din partea mea. Și nici cei apropiați nu-mi urează Crăciun Fericit, ca să nu intrăm într-o stare dubioasă de ipocrizie. Și, după cum spuneam, existența ritualurilor de Crăciun este indiferentă la necredința mea, ceea ce înseamnă că felul altora de a relaționa cu aceste rituri îmi este mai de grabă indiferent, în primul rând pentru că oamenii uită să fie mai buni măcar trei zile pe an și cred că dacă-și urează unii altora Crăciun Fericit! gata, s-a săvârșit bunătatea.

      Revenind, pentru a evita ipocrizia, le urez doar Sărbători fericite! sau, după caz, Sărbători ușoare!

      4. Pentru un ateu gandurile bune nu ar trebui sa fie mereu si nimic special in perioada asta?

      Nu. Adică, teoretic da. Dar nu toți ateii sunt buni, la fel cum nu toți credincioșii sunt buni, întrucât absența sau prezența credinței nu te face neapărat un om mai bun.

      Faptul că eu mereu am gânduri bune față de oameni nu izvorăște din necredința mea, ci din felul meu de a fi.

      Desigur, există perioade în an când cererea de gânduri bune este mai mare, precum acum, de sărbători, și cineva trebuie să o facă și pe asta, cu toată dragostea și cu toată sinceritatea.

      Aș fi putut, firește, să-l las pe dumnezeu să le ofere alinare celor însingurați, dar având certitudinea că acesta nu există, găsesc de cuviință să iau problema în propriile mâini și să încerc să vin c-o soluție, un gând bun, o alinare.

      Am conștiința că există o nevoie, că există o iluzie care nu livrează, și că există abordări pragmatice care livrează. Astfel, în lanțul umanității sunt doar o zală care încearcă să acopere golul lăsat de un dumnezeu inexistent. Dar asta nu mă face neapărat bun, pot fi crud, pot fi lipsit de tact, sunt cu orice mai puțin decât perfecțiunea unei închipuiri, dar am intenții bune.

      Metodele mele sunt discutabile, abordările mele poate nu sunt cele mai inspirate, poate că tot ceea ce fac și simt și spun poate fi supus unui test suprem, pe care să-l pic cu brio, dar etalonul meu nu este dumnezeu, ci sunt eu: fac ceea ce fac fără a mă aștepta la o răsplată în rai sau în iad, ci fac ceea ce fac pentru că așa simt că este corect, sau uman, sau etic, sau toate la un loc.

      În concluzie, pentru că în perioada asta este o mai mare nevoie de gânduri bune, încerc să le ofer. Poate, firește, sunt nedorite, poate sunt respingătoare, poate nu sunt eu omul potrivit. Dar, uite, gândurile mele bune sunt puse pe tarabă, gratis, imperfecte dar inocente, să se servească oricine o vrea.

      5. E doar o banala curiozitate … ca ma tot straduiesc sa va inteleg pe voi cei care va declarati atei doar pentru ca nu credeti intr’o divinitate, dar in schimb nu renuntati la nimic din ce traiesc non-ateei, cum cred ca ar si trebui dealtfel, dar cred ca nu ati face asta tocmai de teama purgatoriului si singuratatii de care vorbeai mai sus. Sau ma insel?

      De exemplu, la ce ar trebui să renunț? La concediu? La reunirea cu familia? La bucate?

      Este, dacă-mi permiți o asemenea comparație, precum a le cere oamenilor care nu vor copii să nu mai facă sex. Scopul este altul, iar aici cred că greșești.

      Vezi tu? Faptul că sunt ateu nu mă face lipsit de morală, de etică sau de alte cele umane. Iar faptul că alții sunt credincioși nu-i îndoapă de etică și bunătate. Etica există de dinaintea religiei și va exista și după aceasta, este ceea ce ne face umani și este ceea ce ne-a adus ca specie până în vârf.

      Compasiune există și între animale, dragoste există și între animale, respect există peste tot.

      Și-atunci ce ne face umani? Oare nu cumva acele trăsături care există indiferent de religie, de la protestant la budist, exact acele trăsături pe care ritul creștin al Crăciunului se bazează în perioada asta? Și-atunci de ce, în drumul nostru spre esența naturii umane, să ne oprim doar la religie, care este doar o formă, natura umană fiind fondul?

      De aceea nu mă simt ipocrit, pentru că nu sunt.

  2. ice4you 26 decembrie 2016 la 21:09 - Raspunde

    Iti multumesc ca ai acceptat sa raspunzi! Maine (SPER sa am timp) te bag in corzile in care te’ai bagat deja singur. 😀 Sa vad pe unde iesi ca azi ai avut loc, 😀

  3. Andrei 04 ianuarie 2017 la 21:40 - Raspunde

    Îl bagi în corzi? Pare o dispută clar câştigată de Robin. Bagă-ți mințile-n cap prima dată, învăță să scrii, să te exprimi. E plină lumea asta de aşa-zişi credincioşi, care nu sunt în stare să facă o analiză pe text, sunt analfabeți funcționali. Cică non-atei şi atei. Bă nene, toți suntem oameni în primul rând, avem aceleaşi nevoi principale. Dacă acum aş lua o saga sf sau fantasy şi aş scoate învățăminte, proverbe sau întâmplări de acolo şi aş face paralele cu viața reală s-ar forma un nou cult? Io zic că da, fiindcă oamenii manipulabili şi care nu aduc plus-valoare societății mereu sunt mai mulți, ăştia au nevoie şi ei să se simtă speciali, importanți, chiar daca nu sunt.

    • Robin Molnar 04 ianuarie 2017 la 22:25 - Raspunde

      Aș prefera să nu deviem discuția spre atacuri la persoană sau lupte individuale.

      Nimeni nu este păstrătorul adevărului absolut, nici măcar eu.

  4. ice4you 05 ianuarie 2017 la 16:01 - Raspunde

    Ignorand cantitatile neglijabile ce nici macar nu fac parte din discutie, interesat ramane faptul ca in tot ateismul asta declarat al unora am reusit cumva sa vad o lumina si cumva parca o aplecare mai mare inspre a intelege oamenii. Din pacate, toti prietenii mei “atei” provin din religii legate de catolicism si aici le includ si pe cele protestante. Banuiesc ca de vina pentru razvratirea ta si a lor o fi modul in care catolicismul incearca prea mult si prea tare o indoctrinare care in timp devine o frana spirituala pentru indivizii care prefera sa priveasca si sa inteleaga lumea prin propria lor viziune. Cu toate astea ai intrat singur in corzi asa cum spuneam 🙂 … din momentul in care accepti totusi o forma a unei renasteri indiferent de forma inteleasa si acceptarea unor sarbatori. Prin definitie un ateu este un individ care nu crede in nimic exceptand abordarile filosofice sau stiintifice. Din momentul in care aduci in discutie un solistitiu ce implica o renastere … te renegi ca ateu pentru ca atat solistitiu cat si ideea unei renasteri provin din alte credinte ancestrale ce ulterior doar au fost preluate cu o alta abordare fata de catre cele actuale.
    As mai fi scris cate una, cate alta, dar din pacate nu am suficient timp. Ideea de final e ca pana la urma indiferent daca esti vreun ateu sau credincios in ceva empiric, dincolo de orice si mai ales tot si toate ramane umanitatea din noi care cred ca totusi este cea care face diferenta!
    Toate cele bune Robi prietene si lumina sa ai! 😉

    • Robin Molnar 10 februarie 2017 la 12:18 - Raspunde

      Toate cele bune și ține, cu scuze de întârziere (fac naveta între RO și UK, merge netul greu, îmi scapă chestii). 🙁

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.