Am visat să zbor
De vreun an de zile, mă gândesc tot mai serios să-mi fac propriul avion cu două locuri, pentru a putea mai alene ajunge la Petroșani, fără să dau foarte mulți bani pe kerosen, că nu am posibilitățile unui milionar.
În mintea mea, am nevoie de un planor cu motor, un semi-planor dacă vreți, motor care să ajute planorul să se ridice de la sol fără tractare, respectiv să ajute aparatul de zbor să atingă viteza unei mașini pe autostradă. De exemplu, cred că mi-ar fi optim să zboare cu viteza maximă de 180 de kilometri pe oră și să consume combustibil ca o mașină.
Chiar mi-am dat dat seama că ar fi posibil să fie creat un motor cu reacție optimizat pentru viteze mici, motor lung cam de un metru și douăzeci de centimetri și gros cât un tuberman și care să dezvolte o putere cam de 20 de cai-putere.
Problema mea este că nu știu dacă un astfel de aparat de zbor este fiabil. Mă gândesc că, dacă ar fi fost, poate alții l-ar fi lansat deja. Desigur, alții având autostrăzi nu prea ar fi avut nevoie de el, așa că mă gândesc tot mai serios să pun mâna pe niște cursuri de avionică și să încerc.
Dar n-ar fi frumos să poți să zbori încet și sigur peste patrie?
Poate ca in curand vom avea cu totii propriile aparate de zbor si distantele lungi nu vor mai fi o problema.
Mai durează! =))
Si eu cred ca asta e viitorul(sigur, nu vom prinde noi asa ceva)…eu zic ca vor disparea masinile in timp.
Nu cred că vor dispărea, ci se vor transforma.
Initial am citit „am visat ca zbor”. Era mai simplu asa. 🙂
Da, dar nu am visat că zbor, ci că pot să zbor. =)) Chiar am avut o dilemă la titlu.
Nu-i de ajuns că te calcă cocălarii cu mașinile în timp ce mergi liniștit pe trotuar? Vrei să îți cadă și-n cap?
=)) Hai să fim mai optimiști!