La un restaurant japonez exclusivist…
Se făcea că am stat un pic la o coadă destul de aglomerată, până să apuc să întru È™i eu, accesul făcându-se în grupuri aleatoare de doisprezece – cincisprezece persoane.
Se făcea că am stat un pic la o coadă destul de aglomerată, până să apuc să întru È™i eu, accesul făcându-se în grupuri aleatoare de doisprezece – cincisprezece persoane.
De vreun an de zile, mă gândesc tot mai serios să-mi fac propriul avion cu două locuri, pentru a putea mai alene ajunge la Petroșani, fără să dau foarte mulți bani pe kerosen, că nu am posibilitățile unui milionar.
Se vede treaba că eram foarte stresat, după ce porcării am visat zilele astea. Ba am visat nu știu ce, ba am visat că nevasta lui Groparu e bolnavă (Doamne ferește!), ba am visat că o colegă a pățit nu știu ce (iarăși Doamne ferește!), ba am visat că am terminat nu știu ce
M-am trezit de dimineață c-o idee foarte creață. Așa că am stat un pic să o contemplez mintal: în ziua morții lui Ion Iliescu să port pe umeri steagul României și să ies pe stradă cântând imnul de stat până răgușesc.
Aseară m-a pus necuratul să mă uit la NCIS, unul dintre serialele mele favorite. Și m-am uitat. Și iarăși m-am uitat. Și ohoho cât m-am uitat fiindcă, deh, aveam o bubă pe creier: în ultimul episod al sezonului al doilea, unul dintre agenÈ›i este împuÈ™cat în cap È™i vreau sÄ
Visul meu, prezentat în exclusivitate la mine pe blog, este să fac suficient de mulți bani încât să-mi cumpăr o plajă nisipoasă prin Scandinavia sau prin Finlanda. Nu de alta, dar peste 100 de ani, când încălzirea globală va atinge niște cote uluitoare, plaja aia o să fie î
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design