Gameri din tată-n fiu

Poimâine sunt nouăsprezece ani de când tata s-a întors din Germania cu trei sacoșe de ciocolată, ananas pe care nu știam cum să-l mâncăm, banane, jucării, un filtru de cafea (la vremea aceea era o tehnologie epocală) și alte asemenea. Dar, mai ales, venise într-o sacoșă c-o consolă de jocuri din aceea cu joystickuri, Terminator Rambo.

Doar sâmbătă am aflat povestea din spatele consolei de jocuri, când despachetam consola mea: frate-mio Rolly l-a rugat pe tata să ne-o aducă, avea vreo 240 de jocuri și ne-am distrat de minune, copii fiind.

Acum, venind de la Cluj, conducând agale o întreagă și scurtă zi de iarnă – fără vreo două ore – pe drumuri înghețate, pe viscol uscat și chiar pe ploaie, plin de entuziasm și de speranța că ne vom simți foarte bine, urma să ne delectăm cu ceva nou, inedit și frumos: o consolă de jocuri XBox 360 S cu un senzor Kinect, făcând sport și proiectând imaginea cu diagonala cam de un metru pe un ecran de proiector cu suprafață argintată, folosind un modest pico-proiector de buzunar, suficient de puternic – însă – pentru sporturile practicate.

Și ne-am jucat box, popice, tenis de masă, aruncarea discului sau tenis de câmp, darts, schi… Ce mai! Ne-am jucat de toate ca niște copii, deși adolescența sau copilăria mai era doar o reminiscență mentală din vremuri de mult apuse.

No, asta este a doua chestie pusă de mine la cale, pe lângă schimbarea locului de muncă, luna aceasta, iar cu dieta (cinci kilograme în patru săptămâni) începută de luna trecută sunt – deja – trei schimbări majore în viața mea pentru că, da, XBox cu Kinect mi-a schimbat viața și cred că acum se înțeleg frustrările mele vizavi de latența livrărilor comenzilor de Black Friday.

Oricum, jucându-mă câte o oră pe zi, am reușit să mă distrez și să fac mai multă mișcare decât am reușit să fac în ulimul deceniu, ceea ce este minuat: fără controlere dubioase, fără reprezentări virtuale al mișcărilor, fără interpuneri abstracte: cu Kinect, tu ești controllerul. Or, aseară frate-mio cu tata jucau tenis de masă și popice și altele, ceea ce e frumos, pentru că distracția aceasta sănătoasă se adresează întregii familii.

Ah, juca-m-aș!

P.S. Pe de altă parte, sunt obosit de la muncă și de la atâtea scimbări așa că, fiind în concediu, m-am trezit pe la ora 11:30 și m-am dedat la niște sarmale cu afumătură, ceea ce vă doresc și Dumneavoastră!

P.P.S. Încă nu mi-a trecut febra musculară de weekendul trecut când, după driftingul făcut cu Murgu pe zăpadă, am băgat o tură de Star Wars.

P.P.S. Jocurile cu sport au venit separat, la 160 de lei, la fel cum separat a venit și Star Wars sau Fable, the Journey.  De fapt, doar Kinect-ul a venit cu jocul Adventures pe care, însă, nu prea îl pot juca din lipsă de spațiu (deși am camere destul de mari!). Asta este, dacă vă interesează să vă luați și voi, poate aveți noroc de un bundle cu XBox 360 cu 250 de GB de hard disk și un Kinect cu jocurile sportive și cele de aventuri. Eu n-am avut.

2 Comentarii

  1. joita lucian 18 decembrie 2012 la 11:41 - Raspunde

    Mai..eu nu am o p[rea buna parere despre boala asta a gamerilor….si eu am fost gamer..dar merg pe ideea ca este o pierdere de vreme!

    • Robin Molnar 28 decembrie 2012 la 17:23 - Raspunde

      Nu suntem gameri înrăiți, doar facem sport în casă.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.