Când văd știri de genul: „S-au înmulțit dovezile privind un nou element chimic„, îmi crește tensiunea și mi se ridică părul în cap ca la electrizare. În primul rând, pentru că astfel de elemente nu sunt descoperite, ci create.

Și nu doar atât, ci și pentru că descoperirea a încă  optzeci de elemente este doar o chestiune ce ține de calculul energiilor și energizarea suficientă a unor nuclei sau atomi pe care-i ciocnești pentru a obține o structură atomică, materială, cu o durată de viață foarte mică, întocmai pentru că acestă substanță nu există și atomul este instabil, dezintegrându-se foarte rapid.

Sigur, este un pic de știință ca să știi ce fel de nuclei atomici să ciocnești, dar asta nu se traduce prin a descoperi o substanță, ci prin a o crea. Și, în afară de o radioactivitate crescută, astfel de substanțe create artificial n-au nicio aplicație practică, alta decât a avea un imens potențial distructiv, dacă vor fi folosite în arme nucleare…

În cartea mea, să descoperi o nou substanță înseamnă să descoperi molecule de apă cu o nouă orientare, un nou mineral, o nouă stare alotropică a unui gaz, chestii de-astea, nu creația artificială a unui nucleu instabil care se sparge în bucăți înainte să vadă lumina soarelui.

Greșesc?