In categoria: Frumos

  Un semn de normalitate

Ştiţi că eu sunt atât de obişnuit cu lucrurile făcute aiurea încât mă bucur când văd câte un semn că încet, foarte încet, şi la noi lucrurile încep să se desfăşoare normal. Parcă sunt lucruri ce depăşesc firescul, parcă oferă

  Cele mai bune cipsuri

Zilele trecute am mâncat nişte cipsuri fără prostii prin ele, fără E-uri şi alţi aditivi, fără otrăvuri, dar care erau extrem de bune prin simplitatea lor. Foarte bune. Mai vreau.

  Biroul de informaţii turistice Timişoara

Mă bucur când văd că şi în România se poate face ceva folosind şi capul, nu doar căciula. Spre exemplu am rămas plăcut surprins de faptul că Biroul de informaţii turistice din Timişoara este localizat fix în centrul oraşului, aşa cum este normal î

  Poză cu porumbei

Când m-am plimbat prin piaţa aia de spuneam că mie îmi seamănă cu San Marco din Veneţia, am văzut că sunt mulţi porumbei. Eram atât de fascinat de ei şi de varietatea lor de culori încât am făcut doar o poză.

  Casa Austria Timişoara

Acum vreo lună am fost pe acolo la cineva în vizită, fiindcă era internat, şi nu mică mi-a fost surprinderea de a vedea că există şi spitale care să funcţioneze omeneşte… Deci da, se poate dacă chiar vrei.

  Reabiltare termică

Recunosc, am rămas plăcut surprins să văd că încă mai sunt oameni responsabili cu banii lor şi care au făcut demersurile necesare reabilitării termice a blocului în care locuiesc. Deci se poate.

  Mă uit la TV

Să le de Dumnezeu sănătate celor de la Hallmark şi AXN, că în felul ăsta am şi eu la ce să mă uit şi nu-s nevoit să mă uit la talk show-uri sterpe sau la emisiuni de divertisment pentru euglene, parameci şi ciperci.

  Păsărarul

În Timişoara sunt câţiva (mai mulţi) porumbei. Nu ştiu să spun ce-i cu ei, dar într-o zi am văzut un bătrân care de-abia se târa cu bastonul cum se apleacă peste o ţeavă şi goleşte conţinutul unei plase cu resturi de pâine uscată într

  Încă se mai poate

Încă se mai poate ca bunicii să se joace cu nepoţii, în zăpadă. Din păcate acestea sunt cazuri tot mai rare. Din fericire, însă, mai există bunici care să aibe timp pentru nepoţii lor. Pentru că bucuria iernii este foarte importantă pentru aceştia din urmă.