Aseară am păţit o fază (irelevant ce şi cum). Interesant este că o simţisem acum doi ani, exact cum s-a întâmplat, până la cel mai mic detaliu. Este, într-un fel, ceva de groază, ceva ce dă cei mai reci fiori. Culmea este că şi revelaţia şi  reali

Ieri am luat o scurtă pauză de la viaţa online pentru alte chestiuni urgente. Acum pauza este gata, revenim la ritmul obişnuit, presupunând că reuşesc să mă concentrez un pic şi să găsesc nişte articole decente prin mintea mea "aditivată".

Cam toată lumea îmi spune că sunt agitat non – stop. De fapt pot să număr pe degete cine nu mi-a spus asta. De exemplu foştii mei şefi (Sergiu, în special, mare domn) spunea că să nu mă mai agit atâta la volan şi că, în general, să nu mă mai agit

M-am trezit la ora 6 şi 45 de minute, pentru că un ciumete de vecin s-a apucat să dea cu bormaşina (mai finuţ, ce-i drept), neavând somn, probabil. Nu contează că eu mai aveam şi că mă durea zgomotul acela.

Eram în gară şi mergeam spre un peron unde urma să vină un tren. Eram extrem de liniştit şi nu mă deranja absolut nimic. Ca de obicei, la faze de-astea trebuie să intervină un prost şi să mă oftice.

Rămân, câteodată, surprins de felul în care sunt perceput de alţii. O mătuşă de-a mea mi-a făcut un compliment drăguţ, spunându-mi că am o voce plăcută, liniştită şi calmă (nu ştiu dacă să o contrazic sau nu).

Trebuia să îmi încarc astăzi cartela de Cosmote şi m-am dus să o încarc de unde am şi luat-o (deh, puterea obişnuinţei). Şi nu mai găseam locul. Stăteam şi mă uitam ca un câine la lanţ şi nu-mi dădeam seama ce-mi scapă.

Am închis ambele mobile, cel puţin pentru ziua de astăzi, când nu intenţionez să le redeschid (decât în caz de cataclism planetar). Am de citit Ferma animalelor (de George Orwell), Un om norocos (de Octavian Paler) şi un curs de biostatistică (mulţumesc frumo

Mi-e ciudă că aşa, din senin, îmi vin în minte diverse idei de articole bestiale pe care, însă, le uit foarte repede şi nu apuc să le notez pe reportofonul din telefon. Vă daţi seama că mă macină treaba asta.