Partea a treia de la ce scriam aici şi aici, dacă tot am dat-o pe filozofie şi alte asemenea zilele astea. Poate că am prea mult timp liber.

Am înăţat că şi aşa puţinul pe care-l poţi oferi poate fi împărţit la maxim doi, pentru că dacă-l împarţi la mai mulţi acesta devine infim şi n-are efect, se diluează. Şi am învăţat să nu mai vreau nimic, pentru că nimic din ceea ce mi-este dat s

Mi-e teamă că într-o bună zi, după ce vor fi trecut atât de mulţi ani, vei realiza că nimic din ce am putut face pentru tine n-a fost din milă ci doar din cea mai pură dragoste şi dăruire. Şi mi-e teamă că va fi prea târziu. Eternul prea târziu…

Azi am fost pe la CEC Bank şi pe la Banca Transilvania. La CEC le-a picat netul. Sspuneau că este o problemă cu internetul de la Romtelecom pe raza municipiului Petroşani şi că ne sfătuiesc să revenim a doua zi.

Nu pot spune că am "citit" mult, ci doar aşa, cât să mă simt bine. M-am delectat nuvela "Roşii de mai" (vişinată) însă se pare că lectura era mai grea decât părea la prima vedere, fiindcă acum nu pot să dorm.

De obicei vorbesc frumos, sau cât de cât decent. Excepţie fac unele articole în care mă revolt atât de tare încât nu mă mai interesează deloc forma ci numai fondul. Şi-atunci vorbesc colorat.

Nu ştiu cum de m-a vizitat muza în această noapte, credeam că universul sec şi imens ne desparte, însă cuvintele s-aştern comod pe foaie deşi în suflet creşte numai tristă ploaie.

Am o dilemă. Şi dilema mea nu-i mică. Am ajuns să mă cred Ştefan Bănică. Lăsând gluma la o parte sunt prins în ceva nasol. Am două opţiuni teribile: să pretind fals (adică să fiu impostor), ceea ce nu vreau. Sau să stric, să risc să ruinez ceva frumos, ceea ce

Sunt genul de om care crede în bunătatea oamenilor (adică credul) şi, de obicei, nu mă îndoiesc de ei. Totuşi, am momente în viaţă când îndoiala începe să mă roadă şi să mă doară. Şi cel mai trist este că viaţa mi-a demonstrat ceva.

Am întâlnit de multe ori expresia asta. La mine are o conotaţie aparte, de informatician. Pot să spun că, în domeniul acesta, eu sunt părintele expresiei care, în întregime, sună aşa: "Îmi dă cu virgulă la numere întregi".