De dimineață mi-am măsurat-o È™i eu pentru prima dată: proaspăt trezit È™i pe stomacul gol, glicemia mea era 61, cam scăzută adică. AÈ™a că am băut o cafea dulce È™i am rezolvat problema. Dar aÈ™ minÈ›i să spun că nu m-am speriat un pic, deÈ™i hipoglicemia nu este chiar o boalÄ
Era o vreme când unii mă luau la mișto că aveam un fel de mapă/ staiță/ borsetă pe care o port de pe umeri până în dreptul șoldurilor.
Am o curiozitate și am zis că o să o încerc cât de curând: vreau să văd cum este mâncarea la vagonul restaurant.
Da, nici n-am plecat bine, că deja și am ce vă povesti. Pentru că, no, am început articolul când eram încă în gara din Cluj, trenul punându-se în mișcare.
No, am plecat deja în concediu, ca de obicei cu un singur bagaj mic, pe lângă rucsac, pentru mine, și o raniță de munte de trei pe șase kilometri și grea de-mi stă inima în loc, cu chestii pentru alții.
No, amu îs în concediu și eu ca tot omul muncitor 400 de zile pe an. Și intenționez să mă lăfăi cu distracția, frecatul mentei, un pic de sport și ce-o mai fi, întrucât vacanța mea va ține doar până la întâi August.
Aveam doar opt ani când i-am spus mamei că-mi doresc o bicicletă de ziua mea, de Paște, Crăciun și ce-o mai fi, prin 1990 sau 1991. Iar mama a promis că-mi ia.
ÃŽntr-o zi veneam spre casă, pe la orele prânzului, ca să mănânc din bunătățile preparate cu mâna mea. No, la ora aia bătea soarele, era caniculă È™i cum mergeam eu pe direcÈ›ia Est – Vest, soarele mă ardea direct pe ceafă.
Pentru mine bloggingul este un fel de hobby serios, ca un fel de job secundar, dacă vreți. Iar de curând am observat că încep să sufăr de un fel de boală profesională care apare atât la bloggeri cât și la informaticieni.
Am două vești. Una bună pentru mine și una bună pentru voi. Să încep cu vestea bună pentru mine: în curând merg în vacanță, în concediu.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
