Am o confesiune de făcut
Bateți-mă, schingiuiți-mă, dați-mi cu capetele-n gură, dar faceți ceva. De la o vreme sunt aprovizionat regulat cu tot felul de componente vechi de PC, cam de șase, nouă luni, însă nu știu de ce nu pun exponatele în muzeu.
Bateți-mă, schingiuiți-mă, dați-mi cu capetele-n gură, dar faceți ceva. De la o vreme sunt aprovizionat regulat cu tot felul de componente vechi de PC, cam de șase, nouă luni, însă nu știu de ce nu pun exponatele în muzeu.
Echipat complet am 98,8 kilograme. Adică practic acum am sub 98. Ceea ce e bine, ținând cont că la Paște aveam 104,5 iar în 6 Iunie aveam 101,5.
M-am trezit de dimineață, de la șapte și un sfert, special ca să prind trenul spre Petroșani. Și nu știu cum an lălăit-o, că m-am urcat în taxi să plec spre gară și mi-am adus aminte că nu am cheile de acasă, din Vale.
Când eram mic mi-era frică că vine prizul de sub pat și mă mănâncă. Mă rog, nu era o frică din aia carnală, ci era mai mult o joacă de-a frica, așa cum deseori fac copiii când se plictisesc.
Se pare că în dimineața asta sufăr de pana scriitorului, fiindcă n-am articole, ceea ce este cel puțin ciudat. Adică aș putea scrie despre manifestările de mâine din Cluj și legate de Michael.
Eram cam cu capul în nori și un pic grăbit, ieșind de la muncă astăzi. Îmi doream să ajung la poștă, să ridic un colet cu bunătăți de băut trimise cu drag către mine. Și eram grăbit și pentru că părea că stă să plouă.
Aparent, Adrian Călărașu are o treabă cu toți corporatiștii, pentru că, nu-i așa, corporatiștii sunt sclavi pe plantație și fără viață, muncesc 47 de ore pe zi, mănâncă șaorme de fițe, au mobil și laptop de la firmă și sunt niște roboți antrenați.
Eu sunt fiul risipitor, pentru că dacă încep să beau o bere, nu mă simt constrâns să o și termin. Și asta este valabilă pentru orice băutură alcoolică, deci vă dați seama ce blasfemie făceam când ieșeam în oraș și beam lejer ca și cum ar fi și mâine o zi.
Nu, nu mă refer la pocăiți când spun că faza cu „Treziți-vă” e pe bune, ci mă refer la „strigătul” de deșteptare morală și spirituală al bisericii.
În curând, dragilor, o să râdem cu gura până la urechi, pregătind un articol haios de un tip cum n-am mai pus de mult. Veți vedea că o să ne distrăm pe cinste. Acum, însă, strâng materiale pentru el, ca să râdem mai mult de două minute.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design