Când eram mic mi-era frică că vine prizul de sub pat și mă mănâncă. Mă rog, nu era o frică din aia carnală, ci era mai mult o joacă de-a frica, așa cum deseori fac copiii când se plictisesc.

Ei, dar azi, ce să vezi? Cum stăteam io la computer și vegetam, dintr-o dată numai ce văd un flash afară.

– No, mi-o face careva poze. Sau o fotografia omul ceva.

Apoi, dintr-o dată, alt bliț se vede:

– Mă, ce naiba de cameră are ăla de i se încarcă blițul așa de repede?

Mă uit mai bine, cerul se rupea în două și apa curgea în jos valuri, valuri, valuri, ca la orice rupere de nori. Pac, sar repede să opresc râșnița, că-s pățit. O scot din priză, scot cablul de rețea și mă uit la mașina de spălat vase. Spăla de zor, dar ce era să-i fac? Am oprit-o și pe aia.

Și-mi aduc aminte că am lăsat mașina de spălat în priză. Așa că mă duc să o scot. Și nu știu cum naiba am prins eu ștecherul de la frigider în timp ce mergea, că am făcut contact cu degetele între cele două borne ale prizei, în timp ce acestea făceau contact cu lamelele metalice din priză.

Și așa m-am curentat ca un papagal, de am avut noroc că mușchiul s-a contractat, accelerând smulgerea ștecherului din priză, că altfel nu știu, zău. Noroc că, la fel, am simțul umorului:

– Iote al dreq, nu m-a mușcat când eram mic, acum când îs om în toată firea s-a găsit să mă muște prizul.

Drag cititor, tu când și cum te-ai curentat ultima dată, dacă te-ai curentat vreodată?