Printr-o filieră, astăzi a ajuns la mine un proverb despre România gândit de unul dintre înalții oficiali ai UTCN (Universitatea Tehnică din Cluj Napoca). Proverbul, genial dealtfel, spune cam așa:

Dintr-un motiv obscur, trenul accelerat Cluj Napoca Nord – Bucureși Nord n-a trecut și prin nodul feroviar de la Simeria. Acum eram la Orăștie și peste câteva minute mă uitam pe geam să văd ce s-a mai furat de la Călan.

Când lumea dădea de bună știrea cu drumul reparat de japonezi în trei zile, eu m-am ridicat și mi-am pus gâtul la bătaie pe baricadele inteligenței și bunului simț și am spus că e făcătură și că n-are cum să se fi reparat drumul ăla doar în trei zile.

Mda, se pare că nu mă mai ajung cu limita de zece articole pe zi pe care mi-am auto-impus-o. Parcă tot îmi vine să scriu măcar câte doisprezece articole, așa.

Huo! Hoțul! Țeparul! Nenorocitul! Una vorbește și alta face! Ipocritul! Da-ți-mi o bordură să-i dau una cu ea între dinți!

Mergeam spre muncă de dimineață, fiind îmbrăcat destul de drăguț, cu o cămășuță cu mâneci scurte, albă cu dungi albastre, o cravată semi de culoare roșie, o geacă de poet și blugi albaștri. Adică arătam binișor și cât de cât prezentabil.

Vorba reclamei electorale, nu altceva. Jur că de dimineață de când m-am trezit și m-am uitat pe geam de ce naiba este așa o răcoare nu mi-a venit să cred că afară plouă, în ciuda faptului că încă de aseară se vedeau semne de vreme rea.

Nu știu ce m-a pus aseară să mă uit un pic la serialul M.A.S.H. Vă jur, am înnebunit de râs, nu altceva, glumele din serial fiind de-a dreptul spumoase și explozive.

Să o ai mare înseamnă să poți admite public că asculți piese despre care se spune că micșorează dimensiunile penisului, gen Jason Mraz sau Damien Rice.

Trebuie să mă laud un pic și să spun că aseară m-am dat pe bicicleta de cameră mai bine de 10 kilometri. Or ăsta nu e lucru puțin, din contră.