Ce-mi doresc de la 2011
De la 2011 îmi doresc doar câteva chestii:
De la 2011 îmi doresc doar câteva chestii:
Acuș, acuș vine noul an peste noi și încă nu s-au propagat cum trebuie DNS-urile, dar nu mă las și doresc să vă urez tuturor să aveți un 2011 cel puțin la fel de bun cum a fost 2010 pentru mine.
Cam nasol, speram să apuc să scriu ceva pe blog cât sunt pe tren spre Petroșani. Numai că stickul meu este pus bine, în dulapul cu care mă plimb de trei zile, că de joi am plecat din Cluj și încă n-am ajuns în Petroșani, că așa de lung e drumul Clujului.
Se pare că mi-am pierdut dexteritatea și nu mai pot exersa tehnica furtului de bomboane din pomul de Crăciun fără să se audă cum umblu la ambalajul ce rămânea iluzoriu pe ramură, fără să mișc bradul și, foarte important, fără ca toată operațiunea să dureze sub cinc
Prin tren, deși sunt numai trei vagoane, se perindă niște indivizi nu tocmai albinoși, dacă înțelegeți subtilitatea. Și toți se uită lung la laptopul meu. Mă rog, la unul dintre ele, lucru care nu tocmai mă bucură. Probabil ăia deja fac și glume proaste:
Ia ghiciți ce-mi aduce mie moșul fiindcă am fost cuminte! Ei, n-ați ghicit. Moșul îmi aduce o răceală nașpa, că de zece minute strănut bine de tot. Asta pentru că am sărit din tren, unde era cuptor, eu eram transpirat iar afară era răcorică. Dar stați să vedeți, că
Ascult colinde fără ler (un fel de Cola light) și de la ora 13,26 am început să câte Jingle Bells fiindcă este printre singurele colinde pe care le știu și, oricum, are un ritm foarte dansant. Imaginați-vă un mamut pe lambada. No, ăsta-s io. În fine. vreau doar
Pe la ora 15,20 ajung în gară. Luasem un taxi, fiindcă sunt cu un dulap după mine. Dulap, mă rog, o sacoșă mai mare plină cu haine și cele trebuincioase unui respectabil datacenter în miniatură (fiindcă o să mutăm blogul).
M-a pus necuratul să mă uit pe fluturașul de salariu, azi. Pfuai, când am văzut câți bani dau de-a-mpulea la buget, mi-a crescut tensiunea instantaneu, de mi s-a făcut și rău. Pfuai, nu mai știam ce să fac pentru a mă calma. Cum să spun, parcă-i vedeam pe parlament
În fiecare an, de ceva vreme, obișnuiesc să-i iau ceva simbolic, un cadou, o chestie, unui om care m-a mișcat în anul respectiv, fie prin bunătate și altruism, fie prin alte trăsături frumoase de caracter de care a dat dovadă. Este, dacă vreți, recompensa mea infimă
© 2007 - 2010 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design