Minunea de dincolo de vis
Minunea de dincolo de vis este jarul viu care rămâne în sulfet după fiecare minune şi care ţine de cald mult, mult şi bine. Esta dansul secret al unor sulfete, tango-ul excesiv de pasional care îţi îndoaie genunchii, îţi taie răsuflarea şi trezeşte în tine cele mai ascunse pasiuni nebune, ca un galop, ca un zbor, ca un stol de flamingo roz şi haotic ce zboară spre un apus portocaliu.
Minunea de dincolo de vis este accesibilă oricui are curajul să-şi asume proipriile sentimente, este valul care te aşteaptă, care te scaldă în căldura lui, estye liniştea unui răsărit pe plajă sau chiar un apus urban. Este ceea ce vrei tu să fie.
Pentru mine, minunea de dincolo de vis este o fată. Fără nume, fără chip, un amestec dulce ca o salată de fructe, un tango aprig, rapid şi stângaci, un amestec de real, fictiv, concret, iubire, durere, speranţă, dar, cel mai mult, de linişte sufletească.
Minunea de dincolo de vis nu este o entitate, dar este ceva ce găsesc în orice fiinţă dragă. Şi te întreb pe tine, cititorule: tu când ai iubit ultima dată?
[Articol scris la data de 29 Iulie 2009, la ora 00:30.]
Lasa un raspuns