Hoardele petrecărețe dintre ani
Șocat, un amic mă întreabă dacă am văzut ce-au lăsat bucureștenii în urmă, după ce s-au petrecut de Anul Nou în piață, bând și cântând și simțindu-se bine.
Șocat, un amic mă întreabă dacă am văzut ce-au lăsat bucureștenii în urmă, după ce s-au petrecut de Anul Nou în piață, bând și cântând și simțindu-se bine.
Costumele de schi trădau niște forme perfecte, de la coapse și fund până la gambe, și-mi aminteam duios de faptul că sportivele au carnea tare și delicioasă, însă ca orice blogger tocilar îmi vedeam în continuare de scris…
De Anul Nou, un amic binevenit pe la mine, pe la ora cinci dimineața s-a dus acasă. Omul, un om cât un ursuleț, nu prea sensibil la frig, a înghețat din cauza gerului, până acasă clănțănindu-i dinții în gură de frig ce-i era.
De fiecare dată când plec din Petroșani, o parte din mine, ca o dâră, rămâne în urmă, iar eu trebuie să fac un efort conștient și voit de a nu deveni melodramatic.
Afară era un ger calm, ce nu putea, prin rafale, viscoli zăpada aproape absentă, așa că n-am zăbovit prea mult în îngusta vale de lângă Peștera Dracului din apropiere de Vulcan, cu atât mai mult cu cât niște câini comunitari destul de agitați și de violenți își făceau
Nu vreau să par extremist sau ceva, dar în 2012 nu voi mai sta în încăperi unde se fumează. Am făcut asta, am stat în preajma unor oameni răciți, fumul mi-a slăbit rezistența la virusuri și așa m-am pricopsit cu un fel de răceală foarte nasoală.
Să zicem că ești invitat(ă) la Revelion. Acolo, după ce beau două pahare de vin șprițuit, oamenii încep să-și dea arama pe față, să se vadă cât de bine crescuți sunt.
La mulți ani 2012!
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design