Ines
Ines era una dintre bunăciunile de care îmi plăcea mie prin adolescență. Mă rog, fiind înăltuță și mlădie, nu eram, clar, singurul ei admirator, ea având chip de înger cu ochii negri și părul castaniu. Și trup de cobră. No, într-o zi, în ti
Ines era una dintre bunăciunile de care îmi plăcea mie prin adolescență. Mă rog, fiind înăltuță și mlădie, nu eram, clar, singurul ei admirator, ea având chip de înger cu ochii negri și părul castaniu. Și trup de cobră. No, într-o zi, în ti
Eram la coadă la întreținere, aproape de ușa mea. La un moment dat îi sună interfonul vecinului din față, acesta iese grăbit din casă cu țigara aprinsă și coboară, iar peste câteva secunde bune un tip urcă și intră în garsoniera de unde vecinul tocmai
Cică se discută să trecem la programul de muncă de 12 ore. Sunt de acord cu așa ceva astfel încât, conform reglementărilor codului muncii actual, să fiu plătit cu 100% în plus pe cele patru ore, deci practic să fiu plătit dublu pe lună, iar cele doispreze
Nea Popa este un șofer de mașină pe una dintre rutele țării. El reprezintă un mister pentru colegii săi pentru simplul motiv că are o babană pensie de 1100 de lei dar continuă să mai și lucreze, pentru încă vreo 900 de lei pe lună.
Am mâncat zilele trecute o pizza pentru atei, pentru că nu avea niciun Dumnezeu. Era din aia vegetariană și consta din câteva legume aruncate peste un blat și băgate la cuptor, împreună. Ca să vă faceți o idee, luați un blat de pizza din comerț, aruncați pe el
De bună ce era mâncarea, acum este pustiu ca-n deșertul cel adevărat. Drept este că aici mi-am luat prima țeapă cu mâncarea din gări, cu un hamburger ca naiba (să nu uit să scriu și de pizza aia pentru atei), de am și vomitat de la el, făcut din ketchup reciclat, pa
Simplă și la obiect.
Cred că o să fac o plângere la polițe. Cerșetorul ăla de pe trenurile de Cluj despre care v-am mai povestit n-a apărut la post, lucru deosebit de anormal. Tare mi-e teamă să nu fi pățit ceva, că la cât de prostălău este, tare mi-e teamă că Florin, țiganul de-l e
Ieri, în tren. Cer loc la geam de la ghișeu, primesc loc în buhuhu, mai bine tăceam. Adică doamna mi-a dat un loc unde era mai puțin aglomerat, dar tot degeaba, întrucât intrând în compartiment văd două tipe și două babe.
Nu știu ce am pățit ieri, dar mă simțeam cam bătrân și altora le vorbeam cu "tăticu" etc. Aiurea. Și tot de ieri mă obsedează o piesă, nu știu cum și de ce. M-am trezit cu ea în cap și no, nu mă pot dezlipi de ea.
© 2007 - 2010 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design