Monicăi Ridzi

Cerne, Doamne, liniștea uitării
Peste nesfârșita suferință,
Seamănă întinderi de credință
Și sporește roua îndurării,
Răsădește dragostea și crinul
În ogorul năpădit de ură,
Și așterne peste munți de zgură
Liniștea, iertarea și seninul!
(Din ciclul Ororile și
Crimele Comunismului)

Dragă Ridzi, piți, miți,
Ce ștergi date de pe hard,
Ai cam dat-o după gard
Și astăzi privești pereții.

Te-am votat de prost ce-am fost
Nu ca să mă reprezinți
În salonul de cuminți,
Deci nu mai plânge fără rost.

Am crezut, cândva, în tine
De era să-ți fiu și argat.
Nu știu de ce te-ai supărat
Dacă ne-am scăpat de tine.

Fiului tău poți să-i spui
C-ai furat din gura lor,
A tuturor copiilor,
Ca să-i dai dulce numai lui.

În fine, nu pricep eu Ridzi
– Monica, ce dulce nume! –
De ce furat-ai dacă ai?
Că nu erați săraci în lume!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Robintel
Despre Politica de Confidențialitate

Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.

Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.

Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.

Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.