Catren îmbătat de deznădejde

Mi-e inima stoarsă de strugurii negrii ai deznădejdii dureroase
Și vise năruite se prăvălesc zgomotos în a tainei adânci râpe
În care nu voi mai așeza aripile unui înger ce din mine rupe
C-o mână de fier înroșit din temeri, din colțuri întunecoase.

4 Comentarii

  1. Mihai Todor 09 februarie 2011 la 16:24 - Raspunde

    Da, acu’ e clar ca ai dormit pe pres 😀

    • Robin Molnar 09 februarie 2011 la 16:25 - Raspunde

      🙂 Crezi, sincer, că am dormit?

      • Mihai Todor 09 februarie 2011 la 16:55 - Raspunde

        Apai no, inca e cam frig pe pres. Trebuia sa sterpelesti rapid si o paturica 😛

        • Robin Molnar 09 februarie 2011 la 17:51 - Raspunde

          M-am perpelit de pe o parte pe alta, ca ultimul câine turbat. =))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.