Catrenul emoției tremurânde
Mâinile mele tremură frânte la atingerea ta
De parcă zborul însuși ar deveni greu
De dorul pe care îl port în mine mereu,
De parcă e făcută din vină dragostea mea.
Mâinile mele tremură frânte la atingerea ta
De parcă zborul însuși ar deveni greu
De dorul pe care îl port în mine mereu,
De parcă e făcută din vină dragostea mea.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
Frumos spus cu dragostea facuta parca din vina.
O chestie care m-a intrigat la versurile din melodiile romanesti si o regasesc si la tine: se poate sa-ti fie dor de persoana iubita in timp ce se afla in fata ta?
Mie nu mi s-a intamplat, de asta intreb.
Oh, d-apăi cum? Să fii strâns în brațe și, de dor, să ți se taie respirația…
hehe! mie nu mi se taie respiratia daca ma ia in brate. Pe mine ma cuprinde un sentiment de iubire pura, si simt cum imi mangaie sufletul. Si asta se intampla in fiecare zi! Nu trece o zi fara sa ma ia in brate!
Foarte, foarte drăguț. 😀