M-ai salvat când eu nu mai puteam fi salvat, Mi-ai zâmbit trezindu-mi inima la viață Topind în mine din sloiuri reci de gheață Un dor nestăvilit ce m-a acaparat.
Eternitatea s-a născut dintre sânii tăi, Din inimă a curs ca un sânge viu pe covor, Mi-a intrat în casă c-un suflet și un dor Și la vederea ta de dor mi-s ochii grei.
Cuvintele îmi dor gura cu tăcerea lor nebună Iar tâmpla-mi arde arsă de-al tău aspru dor Ce-mi tremură mâna ce scrie cu acest fior. Iubito, noi vedea-vom de iubire într-o lună!
Mâinile mele tremură frânte la atingerea ta De parcă zborul însuși ar deveni greu De dorul pe care îl port în mine mereu, De parcă e făcută din vină dragostea mea.
Cuvintele-mi nu pot să-ți cearnă din privirea drăgăstoasă dorul Și să-ți crească-n inimă din iarnă Lacrima, pasiunea și fiorul.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
