Ce tristă e gara pustie

Şi trenul în gară aşteaptă:

Grăbeşte spre mine, iubito,

Şi pasul spre mine îndreaptă!

E noapte şi e răcoare,

Trecut este şi miezul nopţii,

Iar luna atârnă-ntr-un pom,

Mai trist ca un suflet de clovn!

Simt inima ta cum oftează,

Ce bine-i în braţe la tine,

Nu plânge că pleci departe

Căci mâine vei fi cu mine…

Îţi înţeleg durerea

Ce îţi strânge inima,

Nu uita, te voi ierta,

Pentru că tu eşti doar a mea!

Te văd în vagon, pe fereastră,

Şi trenul se mişcă pe şine:

Şi pleci înspre zarea albastră,

Şi trenul fuge cu tine!

Poate vei şti vreodată

Ce mult am ţinut eu la tine,

E noapte şi gara-i puste,

Şi plouă!

AN