Adio banal

Ce tristă e gara pustie

Şi trenul în gară aşteaptă:

Grăbeşte spre mine, iubito,

Şi pasul spre mine îndreaptă!

 

E noapte şi e răcoare,

Trecut este şi miezul nopţii,

Iar luna atârnă-ntr-un pom,

Mai trist ca un suflet de clovn!

 

Simt inima ta cum oftează,

Ce bine-i în braţe la tine,

Nu plânge că pleci departe

Căci mâine vei fi cu mine…

 

Îţi înţeleg durerea

Ce îţi strânge inima,

Nu uita, te voi ierta,

Pentru că tu eşti doar a mea!

 

Te văd în vagon, pe fereastră,

Şi trenul se mişcă pe şine:

Şi pleci înspre zarea albastră,

Şi trenul fuge cu tine!

 

Poate vei şti vreodată

Ce mult am ţinut eu la tine,

E noapte şi gara-i puste,

Şi plouă!

AN

2 Comentarii

  1. noemi 07 iunie 2009 la 23:34 - Raspunde

    [b][/b] … super poezia.. imi aduce aminte de sapt trecuta cand l-am lasat pe iubitul meu in gara…:(

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.