Afară lătră câini a jale, a durere şi-a pustiu

Şi încet-încet totul devine de un roşu sângeriu,

Iar cei căzuţi în luptă contra ciumei roşii

Îşi blastămă cu sete, din cavou, nepoţii.

 

Afară cerul se-nchide opac şi gol şi moare,

Este însăşi speranţa că neamul se va mântui,

De jafuri, nesimţire, de jale şi necaz

Se umple o ţară şi aşa strânsă de grumaz.

 

Ne-au năpădit furnicile, buruienile şi grija

Însă ce-a fost rău de-acum se va vedea,

Îmi pare rău de tine ţară, mama mea,

Iar dacă azi m-ai alunga n-aş regreta.

 

Ne-a invadat prostia precum o ciumă grea

Ce nu se lasă dusă din casă,

E ca un stol de şobolani turbaţi

Ce te muşcă din umbre, însetaţi.

 

În seara asta tristă e jale în obor,

Trecutul ni s-a-nfipt în rect,

Iar unora încă li se pare drept

Să scapi, acuzat fiind, de omor.

 

Iar dacă-i drept să semeni doar sânge şi furtună

De ce-n stane de piatră ne topim încet,

De ce-n biserici e slujbă pentru hoţi?

Şi tu, dulce popor, de ce-ţi spui noapte bună?

 

Afară lătră câinii a jale, a durere şi-a pustiu

Căci nu vor mai avea nici oase şi nici apă,

Dintr-un prezent trist viitorul sumbru se adapă

Cu sânge, cu furie, cu ură din a noastră groapă.

 

… Să dormi, popor, cerul e plumburiu

Să nu te doară pleoapele, când dormi,

Să nu te deranjeze nici un sunet,

Să dormi, liniştit, ca-ntr-un sicriu!

 

Să laşi viitorul pradă unui trecut

E ca un avort repetat la infinit,

E ca un viol sadic ce încă nu s-a sfârşit!

O să plângem toţi după ce-am avut!

 

Vă blestem, totuşi, să v-ajungă votul

Pe care l-aţi dat, iarăşi, ciumei roşii,

Să vă roadă ghetele, pantofii sau chiloţii

Să suferiţi că aţi votat, iarăşi, cu hoţii!

 

Se cheamă trădare faţă de cei bătrâni

Care-au luptat şi au murit sperând că noi

Vom ţine piept ciumei, roşului puhoi.

Paradoxal, m-e teamă, încă suntem păgâni!

 

Geoană, Ilici, Năstase, Mitrea, Hayssam şi restul cetei, a zis mama să-mi sugeţi p*la!